Psiholog DIANA NICOLESCU - Cabinet de Psihoterapie

Nomofobia este o tulburare psihica etichetata astfel de catre o organizatie britanica, in 2008. Ea se refera la anxietatea resimtita de utilizatorii care raman fara telefoane mobile (de aici si numele de no-mobile-phone phobia). Cercetarile au gasit ca peste jumatate dintre utilizatorii de telefoane mobile au devenit anxiosi atunci cand au ramas fara baterie, si-au pierdut telefonul sau au ramas fara semnal. Aceasta anxietate duce la niveluri de concentrare scazute si tensiune arteriala ridicata. Teama de a fi decontectat de la viata sociala virtuala, se explica si din cauza faptului ca majoritatea am transferat atentia si emotiile aferente relatiilor apropriate catre cele virtuale. Astfel, oamenii au ajuns sa isi verifice telefoanele celulare in jur de 110 ori pe zi (intre 80-150), cu o frecventa ridicata seara, o data la 6 secunde. La nivel evolutionist, pierderea obiectului care il conecteaza pe utilizator la o intreaga lume virtuala se explica prin frica de marginalizare sau aliena

Ti-ai facut lista de Rezolutii de Anul Nou?  Excelent, inseamna ca te-ai consultat in grup, pentru ca in limba romana cuvantul rezolutie inseamna hotarare luata in urma unei dezbateri colective, rezolvare pe care cel in drept o da unei cereri sau un numar de linii ce pot fi afisate intr-un spatiu egal cu inaltimea ecranului.  Asadar, dupa congresul cu amicii, recomandarea este sa iti dozezi entuziasmul, pentru ca probabil vei esua. Sau poate nu, ca esti deosebit. Cati si-au facut rezolutii de Anul Nou, sperand ca de la 1 ianuarie sa fie alte persoane? Peste 50% dintre oameni fac liste cu rezolutii (decizii, hotarari) de Anul Nou si cam 80% esueaza pentru ca rezolutiile nu sunt realiste, nici asteptari si nici ca scopuri. Imi pare rau sa va stric buna-dispozitie si optimismul, alimentate de licoarea bahica si atmosfera de basm de la tv, dar cel mai probabil veti ramane aceeasi persoana, cu aceleasi metehne: veti fuma la fel de mult, veti bea la fel de mult si veti ramane supraponderali.

Solastalgia este un neologism care descrie o formă de suferință mentală sau existențială cauzată de schimbările de mediu. Hikikomori este un cuvânt pe care japonezii îl folosesc pentru un fenomen social, în care adolescenții sau adulții caută forme extreme de izolare. Ijime (hărțuiala) e o forma de bullying extrem în Japonia. Kufungisisa, shenjing shuairuo, Hwabyung, taijin kyofusho, khyal cap, sindromul dhat, amafufuyana, uppgivenhetssyndrom sunt tulburări psihice determinate cultural, întâlnite numai în anumite părți ale lumii.  Kufungisisa este o boală mintală corelată cu depresia și anxietatea și care înseamnă “gândești prea mult”; ea este întâlnită și diagnosticată ca atare în Zimbabwe. Shenjing shuairuo este o boala diagnosticată de Societatea Chineză de Psihiatrie și este o neurastenie întâlnită în China.  Hwabyung e găsită în Coreea și se manifestă numai atunci când oamenii sunt incapabili să își înfrunte furia apărută în cazul unei situații socotită injustă. Taijin kyofusho sa

  1. Sindromul Alice în Țara Minunilor (Alice in Wonderland Syndrome): O tulburare care distorsionează percepția timpului și dimensiunilor, generând iluzii de mărire sau micșorare a obiectelor și a propriei persoane. 2. Sindromul Capgras: Persoana afectată crede că oamenii din jurul lor, inclusiv membrii familiei, au fost înlocuiți de impostori, deși aceștia arată și acționează la fel ca înainte. 3. Sindromul Cotard: Cunoscut și sub numele de "iluzia morții", acest sindrom determină individul să creadă că este mort, inexistent sau că organele lor au dispărut. 4. Sindromul Fregoli: O tulburare în care persoana afectată crede că diferite persoane sunt, de fapt, aceeași persoană care se transformă și încearcă să îi urmărească sau să le evite. 5. Sindromul Stendhal: O reacție psihosomatică la opere de artă sau la frumusețe copleșitoare, manifestându-se prin amețeală, palpitații și halucinații. 6. Sindromul Ondine: Cunoscut și sub denumirea de hipoventilație centrală congenitală,

 Cat de social media informat esti?  De la Ghosting la Love Bombing. Nu stiu sa le traduc pe toate ca sa “facă” sens.  1. Ghosting: Renunțarea bruscă la comunicare fără explicații, lăsând pe altcineva în incertitudine. 2. Orbiting: Menținerea unei conexiuni pe rețelele sociale fără a interacționa activ, creând o prezență la distanță. 3. Breadcrumbing: Trimiterea de mesaje flirtante sau sugestive fără intenția de a avea o relație semnificativă. 4. Gaslighting: O tactică manipulatoare în care cineva încearcă să cultive îndoieli în mintea unei persoane, punând la îndoială memoria, percepția sau sănătatea lor mintală. 5. Catfishing: Crearea unei identități online false pentru a înșela alții, adesea în scopuri romantice. 6. Stashing: Păstrarea partenerului în secret într-o relație, fără a-i prezenta prietenilor sau familiei. 7. Submarining: Reapariția în viața cuiva după ghosting, fără nicio explicație. 8. Phubbing: Ignorarea cuiva într-un context social prin concentrarea asupra telefonului

 "Orbiting" în contextul social media se referă la situația în care cineva păstrează o prezență online pasivă în viața cuiva, urmărindu-l pe social media, dar fără a interacționa direct cu acea persoană. Este adesea considerată o formă de observare distantă sau supraveghere pasivă. Orbiting poate fi considerat o formă subtilă de manipulare emoțională, deoarece persoana care practică această comportare menține o conexiune virtuală, dar fără a investi activ în relația respectivă. Acest comportament poate induce confuzie sau incertitudine în persoana observată, întreținând speranțe sau întrebări despre intențiile celeilalte persoane. Prin menținerea unei prezențe online fără a interacționa direct, individul care practică orbiting poate exercita o formă de control asupra celuilalt, fără a-și dezvălui în totalitate intențiile sau sentimentele. Aceasta poate crea un sentiment de neliniște sau frustrare în persoana observată, alimentând întrebări legate de statutul relației și menți

Un articol din noiembrie 2023 aparut in NeuroScience News, despre Hikikomori : aduce un nou instrument de evaluare care aruncă o lumină noua asupra fenomenului de izolare socială aparut in societate japoneza si extins la nivel global. Cercetătorii au dezvoltat Hikikomori Diagnostic Evaluation (HiDE) , un nou instrument de evaluare pentru identificarea retragerii sociale patologice sau hikikomori. Această afecțiune, identificată inițial în Japonia, se caracterizează printr-o izolare fizică extinsă care durează peste sase luni și este din ce în ce mai observată la nivel mondial, exacerbată de pandemia COVID-19. HiDE oferă o metodă practică și structurată pentru clinicieni de a evalua persoanele care prezintă simptome hikikomori. Acesta include un chestionar cuprinzător și un formular de screening, îmbunătățind detectarea precoce și înțelegerea contextuală a acestei patologii globale în creștere. Date cheie:   -Hikikomori, e o condiție de retragere socială prelungită, devenita o problema

Hikikomori este un termen japonez care descrie fenomenul în care indivizii se retrag complet din interacțiunea socială. Acești oameni aleg să petreacă majoritatea timpului în izolare, adesea în propriile locuințe. Cauzele pot fi diverse, de la presiunea socială și anxietate până la depresie sau alte tulburări psihologice. Cum se manifesta Hikikomori? Persoanele afectate de hikikomori pot refuza să iasă din casă, să comunice cu alții sau să participe la activitati sociale. Acest comportament poate duce la izolare extremă și, uneori, la dependența de mediul virtual pentru a satisface nevoile sociale. Ce e in spatele retragerii? Cauzele hikikomori sunt complexe și pot varia de la presiunea academică și profesională la conflicte familiale sau traume emoționale. Înțelegerea profundă a motivelor individuale este esențială în abordarea și tratarea acestei probleme. Cum poate ajuta psihologia? Psihoterapia poate juca un rol vital în tratarea hikikomori. Prin stabilirea unei relații de încreder

Cei mai multi dintre noi isi inchipuie ca socializarea la locul de munca este un lucru de dorit. Sigur, team building-urile, in care facem gratar cu colegii si bem nestingheriti pot aduce un plus de coeziune grupului, insa incalcarea anumitor reguli sociale nescrise nu este intotdeauna in avantajul nostru. Lumea in care traim este reglementata de norme diferite, unele la nivel social, in care stabilim relatii de prietenie, in care rasplata este de ordin personal, si altele de ordin profesional sau de piata, cu cerere si oferta de lucru, pentru care suntem remunerati financiar. Normele sociale includ cereri prietenesti de tip ajuta-ma sa mut mobila, sa imi duc catelul la veterinar, du-ma la aeroport cu masina, lasa-ma sa plang pe umarul tau, etc. Cele de tip cerere-oferta se compun exclusiv din cerinte clare si servicii care sunt remunerate corespunzator. Atunci cand cele doua tipuri de norme se suprapun, relatiile sunt afectate. Din dorinta de pastrare a unei granite clare a normelor,

  Sindromul Clownului Trist: Zâmbind în Ciuda Ploii de Lacrimi În spatele cortinei strălucitoare a luminilor, pe scena vieții noastre, fiecare dintre noi joacă un rol - dar ce se întâmplă atunci când râsetele pe care le dăm pentru ceilalți ascund ploi de lacrimi? Acesta este misterul sindromului clownului trist. Arta Ascunsă din Spatele Râsului Când oamenii aleg să-și ascundă sufletul rănit sub o mască de bucurie, o dramă uluitoare se desfășoară în culisele vieții lor. Acest sindrom complex este ca o piesă de teatru, în care protagoniștii noștri înfruntă tristețea în culise, dar pe scenă, zâmbetul lor strălucitor este aplaudat. Origini Cufundate în Mister Cu toate că misterul sindromului clownului trist persistă, să aruncăm o privire la unele dintre originile și explicațiile posibile: Masca Socială : Această artă subtilă a mascării sentimentelor personale poate fi alimentată de presiunea de a se potrivi în societate sau de dorința de a-și proteja intimitatea. Este ca și cum ar juca un

 Durata pe care un narcisic o petrece într-o relație înainte de a căuta o altă "victimă" poate varia semnificativ de la un caz la altul. Nu există o regulă fixă sau un interval de timp specific în care un narcisic se mută de la o relație la alta, deoarece acest lucru depinde de mai mulți factori, cum ar fi personalitatea narcisicului, circumstanțele, disponibilitatea de noi "victime" și altele. Unii narcisici pot să treacă rapid de la o relație la alta, căutând constant validare și admiratie, în timp ce alții pot rămâne într-o relație mai mult timp sau pot reveni la relația anterioară după o pauză. Narcisismul se caracterizează prin nevoia constantă de a fi în centrul atenției și de a obține validare externă, dar modalitățile în care aceasta se manifestă pot varia. Este important de menționat că, în unele cazuri, narcisicii pot părea a rămâne într-o relație pentru o perioadă mai lungă, în special dacă partenerul lor îi asigură în mod constant validare și satisfac to

1. Narcisismul poate avea diferite grade de severitate: Narcisismul nu este o tulburare de personalitate de tip "totul sau nimic". Există o variație largă în ceea ce privește gradul de severitate a trăsăturilor narcisiste, iar unii oameni pot avea doar câteva trăsături narcisiste, în timp ce alții pot avea o tulburare de personalitate narcisică complet dezvoltată. 2. Narcisismul poate fi învățat din copilărie: Unii cercetători susțin că narcisismul poate fi învățat sau încurajat în copilărie prin recompense și atenție excesivă din partea părinților sau prin experiențe traumă sau neglijență. 3. Comorbilitate:Trăsăturile narcisiste pot coexista cu alte tulburări de personalitate sau cu alte probleme de sănătate mentală, cum ar fi depresia, anxietatea sau dependența de substanțe. 4. Posibile cauze medicale: În unele cazuri, trăsăturile narcisiste pot fi legate de cauze medicale sau neurologice, cum ar fi leziunile cerebrale sau alte afecțiuni care afectează funcționarea creierul

Trauma bonding și shame shifting sunt două concepte importante în relațiile cu narcisiștii, deoarece descriu dinamica complexă și adesea toxică care poate avea loc în astfel de relații: 1. Trauma Bonding (legarea prin traumă ): Acest concept se referă la legătura emoțională puternică care se dezvoltă între o victimă și un abuzator narcisic într-o relație abuzivă. Trauma bonding se datorează adesea faptului că abuzatorul alternează între perioade de abuz și momente de aparentă iubire sau bunătate. Victima poate dezvolta sentimente contradictorii, cum ar fi teama, dependența emoțională și afecțiunea față de abuzator. Această legătură puternică face ca victima să găsească dificil să părăsească relația sau să vadă clar natura abuzivă a acesteia. 2. Shame Shifting (transferul vina ): Acest concept se referă la tactica abuzatorului narcisic de a arunca vina asupra victimei sau asupra altor persoane pentru propriul comportament abuziv. În loc să-și recunoască și să-și asume responsabilitatea

Există diferite teorii despre cum se dezvoltă narcisismul, dar unele posibile cauze includ: 1. Experiențe din copilărie : Traume, neglijență sau abuzul din copilărie pot contribui la dezvoltarea trăsăturilor narcisiste. Un copil care nu primește suficient sprijin emoțional sau care este pus într-o poziție în care trebuie să se apere poate dezvolta o imagine de sine exagerată pentru a face față incertitudinii. 2. Modelarea comportamentului : Copiii pot observa și să învețe comportament narcisist din modelele din jur, cum ar fi părinți sau membri ai familiei care au trăsături narcisiste. 3. Recompense sociale : În societățile care pun un accent mare pe succesul, faima și imaginea de sine, un individ cu trăsături narcisiste poate primi recompense sociale pentru acest comportament, ceea ce îl poate întări. În ceea ce privește combinarea narcisismului cu abuzul de alcool, este important să înțelegem că alcoolul poate accentua și mai mult trăsăturile narcisiste și poate duce la comportamente

Narcisismul este adesea asociat cu o lipsă de conștientizare a problemei și cu o rezistență la căutarea ajutorului sau la schimbare. Din acest motiv, narcisicii pot fi mai puțin predispuși să caute ajutor în comparație cu alte tulburări sau cu alte probleme de sănătate mentală. Cu toate acestea, există excepții, iar unele persoane cu trăsături narcisiste pot căuta ajutor atunci când devin conștiente de impactul negativ pe care îl au asupra vieții lor sau a relațiilor lor. Motivația pentru căutarea ajutorului poate varia, de la dorința de a îmbunătăți relații sau cariera la conștientizarea propriei lor suferințe emoționale. Este important de subliniat că terapia sau consilierea pot fi eficiente în tratarea narcisismului sau a trăsăturilor narcisiste, cu toate că progresul poate fi dificil și lent. Terapeuții specializați în tulburări de personalitate pot lucra cu persoanele cu narcisism pentru a le ajuta să înțeleagă mai bine trăsăturile lor, să dezvolte empatie și să îmbunătățească rel

Cum sa supravietuiesti relatiei cu un narcisic (3 din 8)? Comportamentul unui narcisic poate varia în funcție de tipul de narcisism și de circumstanțe , dar iată câteva exemple comune de comportament asociate cu narcisismul: 1.Căutarea constantă de admirație: Narcisistul caută în mod constant laude și validare din partea celor din jur. Ei se consideră superiori și așteaptă ca ceilalți să îi admire. 2. Imagina exagerată a propriei importanțe:Narcisistul are o imagine exagerată a propriei persoane și se consideră mai important decât ceilalți. Ei pot considera că regulile și standardele nu se aplică lor. 3. Lipsa empatiei:Au dificultăți în a înțelege sau simți emoțiile și nevoile altora. Pot părea insensibili sau nepăsători față de starea de bine a altora. 4. Exploatarea altora: Narcisistul poate să profite de oamenii din jur pentru a-și atinge propriile scopuri sau pentru a obține beneficii personale. Ei pot fi manipulatori și să utilizeze relațiile pentru propriul avantaj. 5. Izolarea:

Există mai multe tipuri sau subtipuri de narcisism, iar acestea pot varia în funcție de caracteristicile specifice ale personalității narcisiste. Iată câteva dintre tipurile de narcisism mai cunoscute: 1. Narcisist Grandios : Acesta este tipul tradițional de narcisist care are o imagine exagerată a propriei importanțe, se simte superior față de ceilalți și caută admirație constantă. Este adesea egoist și poate să nu aibă empatie față de alții. 2. Narcisist Ascuns (Covert Narcissist) : Acest tip de narcisist își ascunde trăsăturile narcisiste sub o fațadă de modestie sau umilință. Ei pot părea mai vulnerabili și pot căuta simpatia sau validarea altora. 3. Narcisist Vulnerabil (Vulnerable Narcissist) : Acest subtip se caracterizează prin insecuritate și lipsa încrederii în sine, dar în același timp, ei pot avea așteptări nerealiste de la ceilalți și pot fi sensibili la critici. 4. Narcisist Malign (Malignant Narcissist) : Acesta este un tip mai periculos de narcisist, care poate avea te

Tulburarea de personalitate narcisică este un tip de tulburare de personalitate caracterizată în principal prin următoarele trăsături: 1. Narcisism excesiv: Persoanele cu această tulburare au o imagine exagerată a propriei importanțe și se consideră superioare altora. 2. Nivel crescut de autoadmirație: Ele au nevoie constantă de admirație și laudă din partea celor din jur. 3. Lipsa empatiei: Au dificultăți în a empatiza cu sentimentele și nevoile altora. 4. Exploatarea altora: Pot să profite de oamenii din jur în căutarea propriei lor satisfacții sau beneficii. 5. Invidie și resentimente: Pot simți invidie față de alții și pot reacționa cu furie sau dispreț la critici sau eșecuri. 6. Sensibilitate crescută la critici: Sunt sensibili la critici și pot reacționa cu furie sau umilință. Aceste trăsături pot afecta relațiile interpersonale ale unei persoane cu tulburare de personalitate narcisică și pot avea un impact negativ asupra vieții lor personale și profesionale.  Identificarea unei

Statisticile arată că 15 % dintre noi suferim de depresie la un anumit moment pe parcursul vieții. Cum te comporți cu cineva apropiat care trece printr-un astfel de episod?  Cat de importanta este prezenta si sustinerea apropiatilor pentru o persoana predispusa la depresie? Oamenii sunt, prin excelenta, fiinte sociale. Sprijinul social este deosebit de important in recuperarea unei persoane cu depresie, desi uneori acestora le este greu sa ceara ajutor. Conexiunea sociala are rolul de a atenua sentimentul de izolare pe care il da depresia. La nivel evolutionist, in mediul ancestral, oamenii care se izolau si se departau prea mult de trib, isi diminuau sansele de supravietuire. Desi in zilele noastre solitudinea este lipsita de pericole, izolarea emotionala inca poate ameninta starea de sanatate mentala a unei persoane. Cum sa ne comportam cu o astfel de persoana? In primul rand trebuie inteles faptul ca depresia este o boala, ea nu este doar o tristete trecatoare, o stare de delasare s

Ghosting și drop-out sunt doi termeni utilizați în contextul terapiei și al relației terapeutice, dar se referă la concepte diferite. Ghosting in terapie este un termen folosit pentru a descrie situația în care un client întrerupe brusc contactul cu terapeutul și nu mai răspunde la mesaje, apeluri sau alte forme de comunicare. Practic, clientul dispare fără nicio explicație sau notificare. Aceasta poate avea mai multe cauze, cum ar fi nesatisfacția față de terapie, stresul sau anxietatea asociate discuțiilor terapeutice sau pur și simplu o schimbare de gândire sau de circumstanțe. Pe de altă parte, drop-out se referă la situația în care un client decide să întrerupă terapia în mod oficial și anunțat. Acest lucru se întâmplă atunci când clientul ia decizia conștientă de a nu mai continua cu ședințele de terapie și poate fi însoțită de motive variate, cum ar fi ameliorarea simptomelor, nesatisfacția cu progresul terapeutic sau dificultăți financiare. În esență, diferența principală dint

 "Mă duc la terapeut și simt că 45 de minute sunt insuficiente, așa că mă duc de două sau trei ori pe săptămână". Ideea sesiunii de terapie de 45 de minute pe oră este atribuită lui Sigmund Freud. Freud a popularizat conceptul de "ora de 50 de minute", care a devenit o practică standard în psihoterapie, fără alte studii care să susțină acest lucru. Freud își chema clienții de șase ori pe săptămână.  Practica de a efectua ședințe de terapie cu o durată de aproximativ 45 până la 50 de minute este o tradiție comună care s-a transmis în istoria psihoterapiei. Da, este pur și simplu o moștenire.  Aceasta este o problemă pe care o întâlnesc des în cabinet, mai exact timpul alocat unei ședințe. Sunt ședințele de terapie scurte mai eficiente? Sunt cele lungi mai puțin eficiente? Cât ar “trebui” să dureze o ședință de terapie? Personal, ședințele mele durează între 75-90 de minute și numai atunci când am o înțelegere cu clientul, ele sunt de 60 de minute, evident la același