Postări

Nu arată ca o victimă

-
Imagine
Despre fragilitatea psihicului uman, bunătatea deghizată în agendă și de ce cei mai căutați de un sistem coercitiv nu sunt niciodată cei slabi. Există o presupunere confortabilă despre manipulare: că are nevoie de o fisură. Sărăcie, singurătate, o traumă, o educație precară. Că oamenii cu bani, familie, profesie și capacitate de analiză sunt structural protejați, nu pentru că ar fi mai buni, ci pentru că par prea ocupați și prea sceptici ca să cadă în plasa cuiva. Istoria recentă a sistemelor coercitive spune exact contrariul și mai spune ceva ce rareori vrem să auzim: că cei bogați, educați și influenți nu sunt doar la fel de expuși ca oricine altcineva. Sunt, adesea, ținta preferată. Clare Bronfman era moștenitoarea unei averi de sute de milioane de dolari. A ajuns una dintre persoanele de rang înalt din conducerea NXIVM și a fost condamnată la 81 de luni de închisoare pentru conspirație privind adăpostirea unor persoane în scop de câștig financiar și folosirea frauduloasă a unor act...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Fabrica de autenticitate

-
Imagine
Autenticitatea a devenit o valoare obligatorie. În business, liderul trebuie să fie autentic. În comunicare, brandul trebuie să fie autentic. În psihoterapie, autenticitatea terapeutului e considerată o calitate importantă a relației. Pe rețelele sociale, trebuie să fim vulnerabili, să ne arătăm imperfecțiunile, să fim noi înșine. Preferabil într-un mod care să ne diferențieze de ceilalți și să ne aducă un avantaj competitiv. Am auzit de la cineva care a fost acolo că, timp de trei zile, la un eveniment Forbes s-a vorbit despre inteligență artificială, transformare, inovație, viitor. Și, bineînțeles, despre autenticitate. În business, în leadership, în comunicare, peste tot autenticitate. Am auzit că, spre final, cuvântul își pierduse sensul. Noi, psihologii, îi spunem saturație semantică: repeți un cuvânt de atâtea ori, încât rămâne doar sunetul. M-am întrebat când a devenit ceva ce ar trebui să ne vină firesc un obiectiv de performanță. Mă întreb dacă nu cumva autenticitatea se produ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Peștele mare din balta mică

-
Imagine
Am cunoscut cândva un copil olimpic la matematică, dintr-o școală de cartier, mutat la insistențele mamei într-un liceu de elită. A ieșit din clasa a noua convins că e prost la matematică. Nu se schimbase copilul. Se schimbase balta. În psihologia educației, fenomenul are un nume: Efectul Peștelui Mare în Baltă Mică (Big- Fish-Little-Pond Effect). L-a documentat sistematic Herbert Marsh în anii 80, dar intuiția era veche cu mult înainte de studiile lui, orice părinte care și-a privit copilul strălucit devenind, peste noapte, „doar mediu” într-o clasă de olimpici a simțit-o pe pielea lui, mult înainte să existe un nume pentru asta. Mecanismul e simplu și, în felul lui, crud. Conceptul de sine academic, cât de bun mă cred eu la o materie, nu se formează în vid. Se formează prin comparație directă cu cei din jur. Nu contează cât de bun ești obiectiv. Contează cât de bun pari, comparat cu vecinul de bancă. Un elev foarte bun, plasat printre ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Este Liceul Blaga mai bun decât Colegiul Lazar?

-
Imagine
Despre meritul de a menține excelența și meritul, mult mai puțin vizibil, de a construi performanță. În România, dacă ai luat 9,50 la Bacalaureat, ești performant. Dacă ai luat 7,77, ai loc de mai bine. Dacă ai intrat la liceu cu 9,60, ești un elev bun. Dacă ai intrat cu 6,28, trebuie să demonstrezi că meriți să fii acolo. Dar dacă ai condus un liceu în care elevii intrau cu medii de 6 și ai ajuns să-i pregătești pentru un Bacalaureat cu media 7,77, ce ești? Un director mai puțin performant decât cel care conduce un liceu în care elevii intră cu 9,60 și ies cu 9,50? Întrebarea nu e dacă un 7,77 este mai mare decât un 9,50. Aritmetica nu are nevoie de dezbatere. Întrebarea este ce anume măsurăm atunci când evaluăm performanța unui liceu și, mai ales, meritul omului care îl conduce. Un test pentru directori și un test pentru noi În octombrie 2026, Ionela Neagoe, directoarea Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, și Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național „I.L. Caragiale”,...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Industria excelentei si arta de a vinde certitudini

-
Imagine
Educația de elită nu este o escrocherie. Dar promisiunea că îți garantează un loc în topul lumii este.  În fiecare primăvară, școlile private publică aceleași liste strălucitoare: Harvard, Oxford, Cambridge, MIT. Fotografii cu absolvenți zâmbind, sigle aurii, citate despre „excelență” și "comunitate globală”. Nu este o minciună. Elevii există, au muncit, au rezultate excelente și au fost admiși. Dar lista spune doar o parte din poveste: exact partea care se vinde. Problema nu este că există școli de elită. Problema este că industria admiterilor vinde certitudine într-o lume care nu o poate oferi. Ideea că, dacă plătești suficient, copilul tău va ajunge în topul global. Numai că nu există o singură scară pe care să putem așeza toți absolvenții lumii.  „Am luat 45 la IB.” Impresionant. Dar în raport cu cine? International Baccalaureate Diploma Programme este un program riguros. În sesiunea din mai 2025, media rezultatelor a fost de 30,58 din maximum 45. Un 45 este, așadar, excep...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe