Postări

Fabrica de autenticitate

Imagine
Autenticitatea a devenit o valoare obligatorie. În business, liderul trebuie să fie autentic. În comunicare, brandul trebuie să fie autentic. În psihoterapie, autenticitatea terapeutului e considerată o calitate importantă a relației. Pe rețelele sociale, trebuie să fim vulnerabili, să ne arătăm imperfecțiunile, să fim noi înșine. Preferabil într-un mod care să ne diferențieze de ceilalți și să ne aducă un avantaj competitiv. Am auzit de la cineva care a fost acolo că, timp de trei zile, la un eveniment Forbes s-a vorbit despre inteligență artificială, transformare, inovație, viitor. Și, bineînțeles, despre autenticitate. În business, în leadership, în comunicare, peste tot autenticitate. Am auzit că, spre final, cuvântul își pierduse sensul. Noi, psihologii, îi spunem saturație semantică: repeți un cuvânt de atâtea ori, încât rămâne doar sunetul. M-am întrebat când a devenit ceva ce ar trebui să ne vină firesc un obiectiv de performanță. Mă întreb dacă nu cumva autenticitatea se produ...

Peștele mare din balta mică

Imagine
Am cunoscut cândva un copil olimpic la matematică, dintr-o școală de cartier, mutat la insistențele mamei într-un liceu de elită. A ieșit din clasa a noua convins că e prost la matematică. Nu se schimbase copilul. Se schimbase balta. În psihologia educației, fenomenul are un nume: Efectul Peștelui Mare în Baltă Mică (Big- Fish-Little-Pond Effect). L-a documentat sistematic Herbert Marsh în anii 80, dar intuiția era veche cu mult înainte de studiile lui, orice părinte care și-a privit copilul strălucit devenind, peste noapte, „doar mediu” într-o clasă de olimpici a simțit-o pe pielea lui, mult înainte să existe un nume pentru asta. Mecanismul e simplu și, în felul lui, crud. Conceptul de sine academic, cât de bun mă cred eu la o materie, nu se formează în vid. Se formează prin comparație directă cu cei din jur. Nu contează cât de bun ești obiectiv. Contează cât de bun pari, comparat cu vecinul de bancă. Un elev foarte bun, plasat printre ...

Este Liceul Blaga mai bun decât Colegiul Lazar?

Imagine
Despre meritul de a menține excelența și meritul, mult mai puțin vizibil, de a construi performanță. În România, dacă ai luat 9,50 la Bacalaureat, ești performant. Dacă ai luat 7,77, ai loc de mai bine. Dacă ai intrat la liceu cu 9,60, ești un elev bun. Dacă ai intrat cu 6,28, trebuie să demonstrezi că meriți să fii acolo. Dar dacă ai condus un liceu în care elevii intrau cu medii de 6 și ai ajuns să-i pregătești pentru un Bacalaureat cu media 7,77, ce ești? Un director mai puțin performant decât cel care conduce un liceu în care elevii intră cu 9,60 și ies cu 9,50? Întrebarea nu e dacă un 7,77 este mai mare decât un 9,50. Aritmetica nu are nevoie de dezbatere. Întrebarea este ce anume măsurăm atunci când evaluăm performanța unui liceu și, mai ales, meritul omului care îl conduce. Un test pentru directori și un test pentru noi În octombrie 2026, Ionela Neagoe, directoarea Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, și Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național „I.L. Caragiale”,...

Industria excelentei si arta de a vinde certitudini

Imagine
Educația de elită nu este o escrocherie. Dar promisiunea că îți garantează un loc în topul lumii este.  În fiecare primăvară, școlile private publică aceleași liste strălucitoare: Harvard, Oxford, Cambridge, MIT. Fotografii cu absolvenți zâmbind, sigle aurii, citate despre „excelență” și "comunitate globală”. Nu este o minciună. Elevii există, au muncit, au rezultate excelente și au fost admiși. Dar lista spune doar o parte din poveste: exact partea care se vinde. Problema nu este că există școli de elită. Problema este că industria admiterilor vinde certitudine într-o lume care nu o poate oferi. Ideea că, dacă plătești suficient, copilul tău va ajunge în topul global. Numai că nu există o singură scară pe care să putem așeza toți absolvenții lumii.  „Am luat 45 la IB.” Impresionant. Dar în raport cu cine? International Baccalaureate Diploma Programme este un program riguros. În sesiunea din mai 2025, media rezultatelor a fost de 30,58 din maximum 45. Un 45 este, așadar, excep...

Pretul tacut al compasiunii: cine ii ajuta pe cei care salveaza

Imagine
În mai 2021, psihologul Cristian Petrescu, pe care l-am cunoscut personal, și-a pierdut viața prin sinucidere. Ultima lui postare pe Facebook a fost o imagine simplă, cu o ecuație devenită populară în discursul despre dezvoltare personală: 1,00³⁶⁵ = 1, în timp ce 1,01³⁶⁵ ≈ 37,78. Subtitlul imaginii opunea „a nu face nimic” unui „efort mic, dar constant”. Mesajul e cunoscut: progresează cu 1% în fiecare zi și, într-un an, rezultatele se vor multiplica. Dar matematica merge în ambele sensuri. Dacă în loc să câștigi câte puțin pierzi câte puțin, 0,99³⁶⁵ înseamnă aproximativ 0,03: din tot ce aveai rămâne aproape nimic. Iar cei care pierd câte puțin în fiecare zi nu fac „nimic”. Duc, de cele mai multe ori, mai mult decât se vede. Nu citesc postarea ca pe un mesaj ascuns și nu cred că o sinucidere se poate explica printr-o imagine. Presa locală a legat suferința lui de faptul că unul dintre cei doi copii ai săi are autism. Colegii lui au cerut însă să nu fie etichetat și să nu fie judecat ce...