Psiholog DIANA NICOLESCU

Despre meritul de a menține excelența și meritul, mult mai puțin vizibil, de a construi performanță. În România, dacă ai luat 9,50 la Bacalaureat, ești performant. Dacă ai luat 7,77, ai loc de mai bine. Dacă ai intrat la liceu cu 9,60, ești un elev bun. Dacă ai intrat cu 6,28, trebuie să demonstrezi că meriți să fii acolo. Dar dacă ai condus un liceu în care elevii intrau cu medii de 6 și ai ajuns să-i pregătești pentru un Bacalaureat cu media 7,77, ce ești? Un director mai puțin performant decât cel care conduce un liceu în care elevii intră cu 9,60 și ies cu 9,50? Întrebarea nu e dacă un 7,77 este mai mare decât un 9,50. Aritmetica nu are nevoie de dezbatere. Întrebarea este ce anume măsurăm atunci când evaluăm performanța unui liceu și, mai ales, meritul omului care îl conduce. Un test pentru directori și un test pentru noi În octombrie 2026, Ionela Neagoe, directoarea Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, și Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național „I.L. Caragiale”,...

Educația de elită nu este o escrocherie. Dar promisiunea că îți garantează un loc în topul lumii este.  În fiecare primăvară, școlile private publică aceleași liste strălucitoare: Harvard, Oxford, Cambridge, MIT. Fotografii cu absolvenți zâmbind, sigle aurii, citate despre „excelență” și "comunitate globală”. Nu este o minciună. Elevii există, au muncit, au rezultate excelente și au fost admiși. Dar lista spune doar o parte din poveste: exact partea care se vinde. Problema nu este că există școli de elită. Problema este că industria admiterilor vinde certitudine într-o lume care nu o poate oferi. Ideea că, dacă plătești suficient, copilul tău va ajunge în topul global. Numai că nu există o singură scară pe care să putem așeza toți absolvenții lumii.  „Am luat 45 la IB.” Impresionant. Dar în raport cu cine? International Baccalaureate Diploma Programme este un program riguros. În sesiunea din mai 2025, media rezultatelor a fost de 30,58 din maximum 45. Un 45 este, așadar, excep...

În mai 2021, psihologul Cristian Petrescu, pe care l-am cunoscut personal, și-a pierdut viața prin sinucidere. Ultima lui postare pe Facebook a fost o imagine simplă, cu o ecuație devenită populară în discursul despre dezvoltare personală: 1,00³⁶⁵ = 1, în timp ce 1,01³⁶⁵ ≈ 37,78. Subtitlul imaginii opunea „a nu face nimic” unui „efort mic, dar constant”. Mesajul e cunoscut: progresează cu 1% în fiecare zi și, într-un an, rezultatele se vor multiplica. Dar matematica merge în ambele sensuri. Dacă în loc să câștigi câte puțin pierzi câte puțin, 0,99³⁶⁵ înseamnă aproximativ 0,03: din tot ce aveai rămâne aproape nimic. Iar cei care pierd câte puțin în fiecare zi nu fac „nimic”. Duc, de cele mai multe ori, mai mult decât se vede. Nu citesc postarea ca pe un mesaj ascuns și nu cred că o sinucidere se poate explica printr-o imagine. Presa locală a legat suferința lui de faptul că unul dintre cei doi copii ai săi are autism. Colegii lui au cerut însă să nu fie etichetat și să nu fie judecat ce...

Realitatea e mai cinică: nu școala de azi e problema, ci școala de ieri care i-a produs pe adulții de azi România citește, dar nu înțelege. Votează, dar nu pricepe. Și comentează. Mult. Internetul geme de comentatori care plîng după „școala de pe vremuri”. Ai zice că sîntem o națiune de olimpici pensionați care s-au trezit brusc conduși de niște semianalfabeți. Dar realitatea e mai cinică: nu școala de azi e problema, ci școala de ieri care i-a produs pe adulții de azi. Ce spune, negru pe alb, studiul Ministerului Educației (2024): – 20% din români sînt analfabeți funcțional, adică pot citi un text, dar nu înțeleg ce citesc. Asta înseamnă 1 din 5 adulți, poate chiar tu, cititorule de comentarii cu caps lock. – 27% nu pot face calcule simple necesare în viața de zi cu zi. Adică 1 din 4 români are dificultăți să împartă o sumă, să estimeze o reducere sau să înțeleagă o factură. – 40% nu ating pragul minim de competență funcțională în citire, calcul și interpretare.  Adică 4 din 10 ad...