Ghosting sau drop-out?

Ghosting și drop-out sunt doi termeni utilizați în contextul terapiei și al relației terapeutice, dar se referă la concepte diferite.

Ghosting in terapie este un termen folosit pentru a descrie situația în care un client întrerupe brusc contactul cu terapeutul și nu mai răspunde la mesaje, apeluri sau alte forme de comunicare. Practic, clientul dispare fără nicio explicație sau notificare. Aceasta poate avea mai multe cauze, cum ar fi nesatisfacția față de terapie, stresul sau anxietatea asociate discuțiilor terapeutice sau pur și simplu o schimbare de gândire sau de circumstanțe.

Pe de altă parte, drop-out se referă la situația în care un client decide să întrerupă terapia în mod oficial și anunțat. Acest lucru se întâmplă atunci când clientul ia decizia conștientă de a nu mai continua cu ședințele de terapie și poate fi însoțită de motive variate, cum ar fi ameliorarea simptomelor, nesatisfacția cu progresul terapeutic sau dificultăți financiare.

În esență, diferența principală dintre ghosting și drop-out este că ghosting implică întreruperea bruscă și neprevăzută a contactului fără notificare, în timp ce drop-out presupune o decizie conștientă și anunțată de a încheia terapia.

Insa si in drop-out, clientul poate să nu anunțe oficial terapeutul înainte de întreruperea terapiei. Diferența principală între ghosting și drop-out rămâne că ghosting implică întreruperea bruscă și neprevăzută a contactului fără notificare sau explicație, în timp ce în drop-out, chiar dacă clientul nu anunță oficial, aceasta poate fi o decizie conștientă de a încheia terapia.

 În situația de drop-out, clientul este de obicei conștient de decizia de a întrerupe terapia, dar nu este obligat să comunice oficial această decizie terapeutului. Acest lucru poate fi din diverse motive, inclusiv din comoditate sau din lipsa dorinței de a discuta motivele cu terapeutul. În această situație, clientul poate pur și simplu să nu mai programeze noi ședințe sau să nu mai răspundă la contactele terapeutului.

Dacă în cazul drop-out clientul decide să întrerupă terapia, dar nu anunță terapeutul, atunci diferența dintre drop-out și ghosting devine mai subtilă sau inexistentă. În ambele cazuri, terapia se încheie fără o comunicare oficială sau o notificare prealabilă terapeutului.

În ambele cazuri, terapia se încheie fără o notificare sau o comunicare oficială cu terapeutul.

Termenul "ghosting" a început să fie folosit în contextul relațiilor interpersonale și al comunicării digitale în jurul anilor 2000, mai ales în relațiile romantice sau în mediul online. Inițial, a fost folosit pentru a descrie situația în care o persoană înceta brusc să mai răspundă la mesaje sau apeluri fără nicio explicație sau încheiere a relației.

De-a lungul timpului, termenul s-a extins și a fost folosit în contexte mai largi, inclusiv în terapie sau în alte tipuri de relații profesionale sau personale, pentru a descrie situații în care o persoană întrerupe brusc contactul sau comunicarea fără explicații. Astfel, "ghosting" a devenit un termen cunoscut pentru a descrie această formă de întrerupere a relațiilor sau comunicării.

Termenul "drop-out" este utilizat de mult timp și are origini în contextul educațional, unde se referă la elevii sau studenții care părăsesc școala sau universitatea înainte de finalizarea cursului sau programului. Acest termen s-a răspândit și în alte domenii, inclusiv în domeniul terapiei, pentru a descrie situația în care un individ decide să întrerupă sau să părăsească un program sau un serviciu înainte de finalizarea sa.

Există o varietate de motive pentru care clienții ar putea decide să părăsească terapia înainte de finalizarea sa. Aceste motive pot varia de la persoană la persoană și pot include:

1. Ameliorarea simptomelor. Unii clienți ar putea simți că și-au atins obiectivele sau că simptomele lor s-au îmbunătățit suficient pentru a nu mai continua terapia.

2. Nesatisfacția cu terapia. Clienții ar putea simți că terapia nu îi ajută în modul dorit sau că nu au o relație terapeutică eficientă cu terapeutul.

3. Dificultăți financiare. Costurile terapiei pot deveni o problemă și pot determina pe unii clienți să renunțe.

4. Schimbarea circumstanțelor. Uneori, schimbările în viața personală sau profesională pot face dificilă continuarea terapiei.

5. Nesiguranța în fața procesului. Terapia poate să aducă la suprafață emoții și amintiri dificile, ceea ce poate crea nesiguranță sau disconfort pentru clienți.

6. Frustrare sau dezamăgire. Clienții ar putea simți că progresul în terapie este lent sau că nu se ating obiectivele într-un mod satisfăcător.

7. Timpul și logistica. Agenda încărcată sau dificultățile de transport pot duce la dificultăți în participarea regulată la ședințele de terapie.

8. Neînțelegerea procesului terapeutic. Clienții ar putea avea așteptări nerealiste în privința timpului necesar pentru a observa schimbări semnificative.

9. Rezistența la schimbare poate fi unul dintre motivele pentru care un client poate decide să facă drop-out în terapie. Atunci când un client se confruntă cu emoții sau gânduri dificile și lucrează pentru a-și schimba comportamentele sau perspectivele, acest proces poate fi foarte provocator. Rezistența la schimbare poate să apară din cauza unor motive precum frica de necunoscut, sentimentul de pierdere a unor vechi modele de gândire sau comportament, sau îngrijorarea cu privire la efectele schimbării asupra identității personale.

Dacă un client se confruntă cu o rezistență semnificativă în a face schimbări în terapie și se simte copleșit sau descurajat de acest proces, acest lucru ar putea contribui la decizia de a părăsi terapia prematur. Un terapeut poate ajuta clientul să exploreze această rezistență și să găsească modalități de a depăși obstacolele pentru a continua să lucreze în direcția schimbării pozitive.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele posibile pentru drop-out în terapie. Este important ca terapeuții să fie deschiși în a discuta cu clienții despre orice nemulțumire sau preocupare pe parcursul procesului terapeutic, pentru a aborda problemele înainte ca acestea să conducă la o decizie de a părăsi terapia.