Psiholog DIANA NICOLESCU - Cabinet de Psihoterapie

Când urmăresc un meci sau o competiție sportivă și văd un atlet căzând, simt un val de jenă sau rușine. Bine, chiar si cand nu e sportiv si vad pe cineva ca se face de rusine, imi e putin rusine. Chiar dacă nu am nicio legătură directă cu sportul respectiv sau cu sportivul în cauză, sentimentul persistă, in cazul meu am observat ca resimt aceasta rusine indirecta la atleti si la patinatori, dar nu si la fotbalisti.  Acest fenomen, cunoscut sub numele de "rușine secundară" sau "second-hand shame", este unul fascinant și mă face să mă întreb de ce simțim astfel.  Rușinea secundară nu este altceva decât sentimentul de rușine sau jenă pe care îl experimentăm în numele altcuiva. Este ca și cum am trăi emoțiile și experiențele altora, chiar dacă nu suntem direct implicați în acel eveniment sau situație. Acest sentiment poate fi declanșat de comportamente sau acțiuni ale altora cu care ne identificăm sau cu care avem o conexiune emoțională sau socială. Baza biologica : Neu

“Pe mine mă place toată lumea" sau "Eu nu mă cert cu nimeni" sunt niște declarații des întâlnite și spuse cu mândrie. Ce ne transmit, de fapt, astfel de persoane plăcute de toată lumea? Că sunt bune și încearcă să evite conflictul și să se comporte într-un mod care să fie pe placul tuturor sau … au descoperit o formă de manipulare? Aceste afirmații pot ascunde adesea o nevoie profundă de a fi apreciat și acceptat, chiar și atunci când acest lucru înseamnă să își neglijeze propriile nevoi și limite. Termenul "fawning" se poate traduce în limba română ca "lingușire" sau "servilism". Serios, am încercat să găsesc altă traducere, dar astea sunt cele mai adecvate. În contextul psihologic, se referă la o dorință excesivă de a ii mulțumi pe alții, adesea în detrimentul propriilor nevoi și limite.  Adesea, acest comportament vine dintr-o nevoie de a fi apreciat și acceptat de ceilalți, ceea ce poate avea rădăcini adânci în experiențele noastre de vi

Mă gândesc că sunt mulți studenți la psihologie care au nevoie de referate, așa că o să vin azi în întâmpinarea lor cu un text despre Murray și Maslow.  Teoriile lui Henry Murray și Abraham Maslow sunt doua doua dintre cele care ofera o viziune asupra motivației umane, cu implicații importante în domenii precum psihoterapia, managementul și educația. Mai sunt teoriile lui Vroom, Herzberg, Ryan, Locke si Latham si McClelland.  Dar cred ca una dintre cele mai vechi si care inca sta in picioare, e taxonomia lui Murray si inca ne ajută să înțelegem ce ne motivează și să dezvoltăm strategii eficiente pentru a satisface aceste nevoi. Henry Murray, a venit cu taxonomia acesta in 1938, si a identificat zece nevoi psihogene esențiale (ma rog, sunt mai multe, dar pun numai 10). Schema am facut-o eu, ca imi e mai usor sa explic. Realizare : Această nevoie reflectă dorința de a atinge obiective personale și de a fi recunoscut pentru realizările sale. Afiliere : Nevoia de afiliere se referă la dori

Cum sa recunosti un compliment cu doua taisuri si sa raspunzi (eventual elegant). Era pe vremea mea un cantec care incepea asa “esti atat de frumoasa cand plangi, esti atat de frumoasa cand razi, doamne ce frumoasa esti cand imi zambesti!” Mai, doamnelor si domnilor, mie nu imi suna bine cand cineva imi spune ca sunt frumoasa cand plang. Nici cand imi zice, “vai, ce curaj ai sa iesi imbracata asa pe strada la varsta ta/kilogramele tale!” Si mi-am dat seama si de ce nu ma simt bine. Pentru ca nu sunt complimente, serpisorii mei dragi. Sunt expresii care par amabile, dar de fapt sunt critici (mai mult sau mai putin subtile) si ascund o intentie negativa. Se cheama “back handed compliments” sau compliment cu doua taisuri.  In esenta, un back-handed compliment este o remarca menita sa scoata în evidenta nesigurantele sau sa te faca sa iti pui întrebari despre tine însuti. Aceste expresii par amabile, dar ascund de fapt o intentie negativa sau o critica subtila.  Cum recunosti un backhanded

  O schimbare majora de comportament este rareori un proces simplu si implica timp, efort substantial, angajament sustinut si multa emotie. Chiar si dupa ce noul comportament a fost obtinut si ne-am atins scopul (am renuntat la fumat sau am slabit cele 20 de kilograme), vom realiza ca ne este greu sa il mentinem si exista sanse mari sa recadem in vechile obiceiuri.   In tot efortul nostru de a ne imbunatati viata un lucru este sigur: schimbarea este teribil de grea insa daca intelegem care sunt etapele pe care dorim sa le parcurgem si cum ajungem la fiecare dintre ele, destinatia nu ni se va mai parea atat de indepartata. Este ca si cum am pleca la un drum lung, stiind ca pe parcurs exista multe popasuri unde ne putem odihni sau cumpara un sandwich si ca, in fond, putem ajunge la destinatie si atunci cand mergem cu 70 km/h, nu numai cu 120. Cand le-am povestit prima data clientilor mei despre micile schimbari au parut surprinsi. Ei venisera determinati sa isi schimbe radical viata, dor

Cuvantul astenie vine de la termenul grecesc asthenia care inseamna, ad literam, slabiciune, lipsa a puterii sau boala . Este un termen medical care se refera la o conditie in care corpul si-a pierdut puterea partial sau integral si care denota, in general, slabiciunea fizica sau pierderea puterii. Ceea ce a intrat in limbajul comun ca fiind astenie de primavara este de fapt o stare generala de slabiciune, care se manifesta atat la nivel fizic cat si la nivel psihic, implicatiile fiind, de cele mai multe ori, de tip psihogen, ci nu medical. Diferentierea intre astenia psihogena (perceputa) si astenia reala care insoteste mai multe tipuri de boala fizica cronica este destul de dificila. Daca totusi se elimina toate cauzele fizice, atunci se poate vorbi despre psihastenie, in care caz putem restrange aria explicatiilor catre astenia de primavara sau tulburarea afectiv sezoniera. Se estimeaza ca in jur de 50-70 la suta dintre persoane resimt astenia de primavara, atunci cand organismul

  Măștile sociale sunt purtate de unii oameni pentru a ascunde adevărata lor personalitate sau anumite trăsături pentru a se conforma la ceea ce consideră societatea că este acceptabil sau adecvat. Acest comportament poate fi motivat de teama de respingere sau judecată din partea celorlalți sau de dorința de a fi acceptat și inclus în grupul social. Oamenii poartă aceste măști sociale în multe situații, inclusiv în relații interpersonale, la locul de muncă, în comunitatea online sau în societate în general. Uneori, aceste măști sociale pot fi utile pentru a evita conflictele și pentru a păstra armonia în relații și în grupuri, dar uneori pot duce la stres și nefericire atunci când oamenii se simt obligați să se comporte într-un mod care nu este autentic pentru ei. Interesant este că psihologii au descoperit că purtarea măștilor sociale poate afecta negativ sănătatea mentală și fizică a unei persoane. De exemplu, această practică poate duce la o scădere a stimei de sine și la o creștere

  Conceptul de stres continuum a fost scris psihologul britanic Richard Lazarus. Richard Lazarus a dezvoltat teoria stresului cognitiv, care subliniază rolul gândurilor și percepțiilor individuale în experiența stresului. El a descris stresul ca fiind rezultatul unei evaluări subiective a unei situații, iar această evaluare poate varia de la o persoană la alta. În cadrul teoriei stresului cognitiv, Lazarus a introdus conceptul de stres continuum, care subliniază faptul că nivelul de stres experimentat de o persoană poate varia pe o scară de la stresul pozitiv și adaptativ, la stresul negativ și patologic. În cadrul acestui continuum, el a identificat două categorii principale de stres: stresul acut și stresul cronic. Stresul acut este un tip de stres scurt și intens, care apare atunci când o persoană se confruntă cu o situație dificilă sau stresantă. Stresul acut poate fi benefic și poate ajuta la mobilizarea resurselor fizice și mentale ale unei persoane pentru a depăși o provocare. P

Hans Selye este un medic canadian care a introdus conceptul de stres. În 1956, Selye a publicat cartea intitulată "The Stress of Life", în care a descris pentru prima dată cele patru stadii ale stresului: rezonanță, reacție, risc și boală.  Ce este continuumul de stres (sau "continuumul de la reziliență la boală")?  Este o teorie care descrie modul în care nivelurile de stres pot varia de la un nivel scăzut până la unul extrem de ridicat și cum acestea pot influența sănătatea fizică și mentală a unei persoane. Potrivit acestui concept, stresul poate fi clasificat în patru stadii distincte: 1) Rezonanță: Această primă etapă a continuumului de stres este caracterizată de niveluri scăzute de stres, care sunt considerate normale și nu reprezintă o amenințare pentru sănătatea noastră. În această etapă, suntem într-o stare de echilibru și suntem capabili să facem față cerințelor vieții. 2) Reacție: În stadiul doi al continuumului de stres, nivelul de stres crește, iar cor

Trauma bonding este un tip de legătură afectivă care se formează între două sau mai multe persoane, care au trecut printr-un eveniment traumatic împreună sau care au experimentat un nivel ridicat de stres, anxietate sau durere într-o relație. Această legătură poate fi extrem de puternică și poate fi dificil de rupt, chiar și atunci când relația este dăunătoare sau abuzivă. Într-un astfel de caz, persoanele implicate pot ajunge să se bazeze unul pe celălalt pentru a face față traumei sau stresului, iar această dependență reciprocă poate fi foarte dificil de rupt. Trauma bonding poate apărea în relații romantice, dar poate fi întâlnit și în relații familiale sau între prieteni. Persoanele implicate într-o relație de trauma bonding pot experimenta emoții puternice de dragoste, loialitate și atașament față de partenerul lor, chiar și în cazul în care partenerul le rănește sau le abuzează. Acest tip de relație poate fi dificil de recunoscut și de rupt, dar este important să se realizeze că