De ce mint clientii in terapie?

(sau cum să te minți frumos pe banii tăi și pe timpul tău)

Din experiența mea de psihoterapeut, am întâlnit minciuni de toate formele și dimensiunile. Unele subtile, altele flagrante. Unele spuse cu un zâmbet complice, altele cu o convingere de Oscar. Problema e că, dacă mă minți pe mine, de fapt, te minți pe tine. Și pe banii tăi. Și pe timpul tău. Iar dacă eu am etică profesională, nu voi încuraja asta. Asta nu înseamnă că te voi eticheta direct ca „mincinos” (nu suntem la tribunal), dar o să observ și o să adresez problema – uneori cu umor, alteori mai direct, în funcție de ce cred că îți va deschide mai bine ochii.

1. Frica de judecată

Un client îmi spunea într-o sesiune: „Nu, eu nu sunt genul care țipă, nu ridic niciodată tonul.” Cinci minute mai târziu, povestind despre o ceartă cu partenera, tonul lui crescuse alarmant. Nu a trebuit să spun nimic, doar l-am privit cu o sprânceană ridicată. A tăcut. A râs. Apoi a spus: „Ok, poate uneori ridic vocea.”Oamenii vor să fie văzuți într-o lumină bună. Dar terapia nu e despre a da bine, ci despre a fi autentic.

2. Rușinea și vinovăția

Asta e o categorie grea. Am avut clienți care s-au uitat la podea toată ședința, incapabili să spună ceea ce îi apăsa. Uneori, am abordat asta direct: „E ceva ce vrei să-mi spui și simți că nu poți?” Alteori, am folosit umorul: „Dacă nu poți spune cuvintele reale, putem folosi metafore sau o parolă secretă. Hai să-i spunem ‘incidentul cu pisica’ și discutăm așa.” Uneori, asta ajută să detensioneze momentul.

3. Evitarea emoțiilor dureroase

Adevărul e că uneori mințim pentru că pur și simplu nu vrem să ne scufundăm în emoțiile grele. O clientă îmi spunea nonșalant că divorțul ei nu a afectat-o deloc. Când am întrebat-o de ce plânge în fiecare dimineață la duș, s-a blocat. Și-a dat seama că, în loc să mă mintă pe mine, încerca să se convingă pe ea însăși.

4. Ca să-l mulțumească pe terapeut

„Da, am aplicat tehnica de mindfulness și a fost grozavă!” – spus de cineva care probabil nici măcar nu a căutat ce înseamnă mindfulness pe Google. Nu am nevoie de validare, terapia nu e o olimpiadă unde îți dau note pentru cât de bine execuți temele. Dacă nu funcționează ceva, spune-mi! Altfel, doar ne învârtim în cerc.

5. Lipsa de încredere

E greu să te deschizi în fața cuiva, mai ales dacă ai fost trădat înainte. De aceea, unii oameni testează terenul. Spun jumătăți de adevăr, doar ca să vadă cum reacționez. Și asta e ok. Doar că, la un moment dat, vine întrebarea: „Dacă ai venit la mine, nu crezi că merită să vezi cum arată sinceritatea într-un spațiu sigur?”

6. Negarea

Când un client îmi spune că nu e dependent de muncă, dar verifică emailurile și în timpul ședinței, ce fac? Îi spun direct? Nu. În schimb, pot întreba: „Ai fi dispus să stai o zi fără să deschizi laptopul?” Dacă răspunsul e o privire oripilată, avem deja răspunsul.

7. Minimalizarea problemelor

„Nu e mare lucru.” „Toată lumea face asta.” „Nu m-a afectat atât de mult.”Am auzit asta de la oameni care treceau prin traume profunde. Încercarea de a face lucrurile să pară mici nu le face să dispară. Așa că întreb de obicei: „Dacă un prieten ți-ar povesti exact ce mi-ai spus tu acum, ce i-ai răspunde?” Răspunsul real se află în cum ne-am trata pe noi înșine dacă ne-am vedea din afară.

8. Testarea terapeutului

Ah, da, jocul „Să vedem dacă te prinzi.” Câteodată, clienții vin să mă pună la încercare. „Pot să-l păcălesc? Își dă seama?” Nu o iau personal. Uneori spun direct: „Dacă ai nevoie să jucăm acest joc pentru ca tu să te simți confortabil, e ok. Dar să știi că adevărata muncă începe când renunțăm la testare.”

9. Frica de consecințe

Unii oameni evită să spună anumite lucruri pentru că se tem că terapeutul va reacționa drastic. „Dacă îi spun că mă automutilez, va suna la poliție?” E important ca terapeutul să clarifice limitele confidențialității și să creeze un spațiu unde clientul să simtă că poate vorbi deschis.

10. Dorința de a păstra controlul

Adevărul te face vulnerabil. Minciuna te face să simți că deții frâiele. Dar întrebarea rămâne: „Dacă vii la terapie, nu e mai eficient să folosești timpul pentru ceva ce chiar te ajută?”

Cum abordez eu minciuna în terapie?

Depinde de client. Dacă simt că e vorba de anxietate sau rușine, abordez problema cu blândețe. Dacă e cineva care își testează puterea asupra procesului, pot folosi umorul sau o întrebare directă.

De exemplu, am avut o clientă care mereu își schimba poveștile. Într-o ședință, i-am spus: „Fie memoria mea e foarte proastă, fie avem două versiuni ale aceleiași întâmplări. Care crezi că e adevărată?” A râs, a ezitat și apoi a început să spună realitatea.

Terapia nu e despre a juca șah unul cu altul. E despre sinceritate, despre înțelegere și despre a face progrese reale. Iar minciuna... doar îți încetinește drumul.

Ilustratie de Karen Nicolescu