Bouba vs. Kiki experimentul care demonstreaza ca mintea ta gandeste fara tine

Azi cautam niste psihoteste pe net si am dat peste Inventory of Phonetic Associations (Experimental) si efectul Bouba/Kiki. Ce-ar fi dacă ți-aș spune că poți recunoaște un nume fals doar uitându-te la o formă? Și că toată lumea face la fel, indiferent de cultură sau limbă? Sună ca un truc de magie, dar e doar creierul tău, jucându-ți feste.

Hai să facem un test rapid. Imaginează-ți două forme abstracte: una este moale, rotunjită, desenată de parcă s-ar topi la soare. Cealaltă e colțuroasă, ascuțită, de parcă ai putea să te tai la ea. Acum, una dintre ele se numește „Bouba”, iar cealaltă „Kiki”. Care e care?

Dacă ai spus că Bouba e cea rotundă și Kiki cea colțuroasă, creierul tău tocmai a reacționat exact așa cum era de așteptat. Și nu doar al tău – aproape toată lumea face la fel. Dar de ce?

Acest fenomen, cunoscut sub numele de efectul Bouba/Kiki, a fost descoperit în anii ’20 de psihologul Wolfgang Köhler și testat din nou în 2001 de neurologi care au vrut să vadă dacă acest instinct e universal. Și surpriză: e.

Explicația? Creierul tău asociază automat sunetele cu formele, într-un fel de sinestezie fonetică de care nici nu-ți dai seama. Sunetele moi, vocalele rotunjite precum „B” și „O”, sunt percepute ca fiind blânde și fluide, în timp ce sunetele dure, precum „K” și „T”, sună tăios, agresiv, ca o tăietură rapidă.

E ca și cum ai putea „auzi” forma unui obiect doar din numele lui. De fapt, într-un fel, chiar faci asta.

Hai să testăm altceva. Citește aceste două nume: „Zorb” și „Lululu”. Care dintre ele crezi că aparține unui supererou și care unui ursuleț de pluș?

Fără să stai pe gânduri, creierul tău a decis că „Zorb” sună ca un războinic galactic, iar „Lululu” pare ceva ce ai ține în brațe. Și nu e doar o iluzie distractivă – aceste asocieri ne influențează modul în care percepem nume, oameni și branduri.

Gândește-te la filme: de ce un villain se numește „Voldemort” și nu „Fluffy”? De ce Pikachu nu ar putea fi numele unui cyborg ucigaș?

Aceeași regulă se aplică și în publicitate. Brandurile cu sunete moi (Milo, Coca-Cola, Google) par mai prietenoase, în timp ce cele cu sunete dure (Nike, TikTok, Kodak) sugerează energie și putere. Chiar și numele oamenilor contează: un „Luca” sau un „Emma” sună mai blând decât un „Kurt” sau un „Rick”.

Dacă mintea ta face astfel de conexiuni fără să te consulte, ce altceva mai decide pentru tine? Ce nume îți inspiră încredere? Ce produse cumperi fără să știi de ce? Ce muzică asculți doar pentru că sună corect?

Așa că, dacă vreodată simți că ai judecat pe cineva doar după cum îi sună numele... poate că n-a fost doar un instinct. Poate că a fost Bouba și Kiki, trăind în creierul tău, luând decizii pentru tine.