Stadiile Psihosociale ale lui Erikson: Ghidul Sarcastic al Dezvoltarii Umane

Erik Erikson a fost un tip. Dar nu orice tip – a fost un psiholog specializat in dezvoltarea umana care, practic, ne-a explicat de ce suntem toți un pic deranjați la diferite momente din viața noastră. Nu, nu a lucrat la Inside Out (asta a fost Pixar, dar s-ar fi distrat analizând criza adolescentina a lui Riley). Erikson ne-a dat cele opt (pentru că de ce să te oprești la șapte?) stadii psihosociale, detaliind cum ne împiedicăm prin viață punându-ne întrebări despre tot. Iată o descriere sarcastică, fără compromisuri:

Încredere vs. Neîncredere (0-1 an) – „Pot să am incredere sau imi vei ruina viata?”
Perioada bebelușului. Plângi, cineva te hrănește = încredere. Plângi și nu vine nimeni = anxietate și dezamăgire precoce. Ai întâlnit un adult care se ferește de angajamente? Probabil a avut un început dificil aici.

Autonomie vs. Rușine și Îndoială (1-3 ani) – „Lasă-Mă Să Fac Eu!”
Aceasta este perioada când copiii mici descoperă cuvântul „NU” și refuză să mănânce orice nu reprezintă un pericol de sufocare. Dacă sunt încurajați, câștigă independență. Dacă li se spune constant că nu pot face nimic corect, ei bine… bun venit, îndoială de sine și sindromul impostorului pe viață!

Inițiativă vs. Vinovăție (3-6 ani) – „E OK Să Am Propriile Idei?”
O perioadă magică când copiii încep să întrebe „De ce?” la fiecare 30 de secunde. Dacă sunt încurajați, dezvoltă încredere. Dacă sunt respinși, învață să se simtă vinovați pentru că au opinii. (Mă uit la voi, părinți excesiv de stricți!)

Industrie vs. Inferioritate (6-12 ani) – „Sunt Destul de Bun sau Voi Fi Mereu un Eșec?”
Școala începe, iar brusc, se pune accentul pe realizări. Dacă copiii reușesc, se simt competenți. Dacă se chinuie, încep să-și pună la îndoială valoarea. Aici se nasc viitorii muncitori înfocați și victimele burnout-ului!

Identitate vs. Confuzie de Rol (12-18 ani) – „Cine Sunt Eu, De Fapt?”
Furia adolescenței: stadiul. Ascult metal sau K-pop? Ar trebui să fiu artist sau avocat? Dacă explorează liber, își dau seama cine sunt. Dacă sunt presați să se conformeze, ar putea avea o criză existențială la 40 de ani în loc.

Intimitate vs. Izolare (18-40 ani) – „Voi Găsi Iubirea sau Doar Mai Mult Netflix?”
Bine ai venit în anii dezastrelor de întâlniri. Dacă oamenii formează relații profunde și semnificative, minunat! Dacă nu, ar putea să se izoleze, convingându-se că sunt prea ocupați, când de fapt este doar frica de respingere. (De asemenea, aplicațiile de întâlniri nu au ajutat deloc.)

Generativitate vs. Stagnare (40-65 ani) – „Fac Vreo Diferență Sau Doar Plătesc Facturi?”
Acesta este momentul crizei de mijloc de viață. Oamenii fie încep să fie mentori, să creeze și să contribuie—fie își cumpără o mașină sport și se adâncesc în groaza existențială. Oricum, este o călătorie.

Integritate vs. Deznădejde (65+ ani) – „Am Câștigat în Viață sau Am Pierdut-o?”
Ultimul nivel al jocului. Oamenii fie se uită înapoi cu mândrie, fie cu regret. Dacă au prea multe momente „ar fi trebuit, aș fi putut, aș fi făcut”, deznădejdea își face apariția. Dacă simt că au trăit bine, ajung să fie acea persoană înțeleaptă pe care toată lumea o iubește.
Fapte Amuzante Despre Erikson (Pentru Că De Ce Nu?)

De fapt, Erikson nu a obținut niciodată o diploma în psihologie. Da, exact—omul care ne analizează pe toți nu avea nici măcar un certificat de psihologie.
El a inventat insa termenul „criză de identitate.” Așa că, data viitoare când simți că nu știi cine ești, mulțumește-i pentru că i-a dat un nume.
Teoriile lui au fost influențate de Freud, dar cu mult mai puține chestii ciudate despre mame.

Așadar, iată-le – viața în opt stadii haotice. Fie le stăpânești, fie nu (și să fim sinceri, majoritatea dintre noi ne luptăm cu cel puțin unul dintre ele). Dar hei, cel puțin acum ai pe cine da vina pentru tot. Mică victorie, nu-i așa?