Afantazia: sau cum e sa traiesti cu o minte oarba

 Am aflat despre afantazie într-un mod neașteptat—într-o conversație cu un amic care mi-a spus că nu poate „vedea” chipul soției sale în minte. Am fost surprinsa și curioasa, așa că am început să explorez această condiție. Deși termenul „afantazie” (aphantasia) a fost introdus recent, in 2015, este evident că mulți au trăit cu această caracteristică fără să-i știe numele. Afantazia este o condiție în care o persoană nu poate vizualiza imagini mentale. Cu alte cuvinte, cei care au aphantasia nu pot “vedea” imagini în mintea lor, chiar dacă încearcă să-și imagineze un obiect, o persoană sau o scenă. Este ca și cum ar avea o “minte oarbă”. 

Cum funcționează creierul fără imagini mentale? Afantazia este asociată cu o activitate redusă în cortexul vizual, zona creierului responsabilă pentru procesarea imaginilor vizuale. Studiile neuroștiințifice sugerează că persoanele cu afantazie nu activează aceleași regiuni ale creierului atunci când își imaginează imagini. E fascinant și, în același timp, puțin înfricoșător să înțelegi cât de diferit funcționează mintea umană pentru diferite persoane.

Oamenii cu afantazie au zis cum își creează o „hartă” mentală bazată pe descrieri verbale și structuri logice, în loc de imagini. De exemplu, în loc să vizualizeze un peisaj, ei se bazează pe detalii factuale pentru a înțelege și a interacționa cu lumea.

Manifestările afantaziei variază semnificativ. Unele persoane își amintesc detalii prin descriere și structură, dar nu pot vizualiza imagini. Descoperirea afantaziei a venit ca o surpriză pentru mulți, subliniind diversitatea modurilor în care oamenii experimentează și procesează informația.

Pentru un artist care nu poate vizualiza imagini, afantazia poate fi o provocare majoră. Un designer grafic utilizează descrieri detaliate și feedback constant pentru a crea lucrări vizuale. În ciuda dificultății de a „vedea” produsul final în minte, reușește să isi finalizeze munca prin metode alternative.

În viața personală, afantazia poate influența modul în care oamenii își amintesc și trăiesc experiențele. Unii spun că le este dificil să „revadă” momente din trecut, dar compensează prin emoții și povești. A descoperit că amintirile și conexiunile emoționale pot fi la fel de valoroase, chiar și fără imagini vizuale clare.

Un scriitor cu afantazie a explicat cum își creează poveștile bazându-se pe structură și dialog, nu pe imagini vizuale. Acest aspect a fost revelator pentru mine: creativitatea nu se bazează exclusiv pe vizualizare, ci poate fi exprimată și prin alte moduri de gândire și exprimare.

Dustin Grinell, un scriitor premiat care are afantazie, spune "ca felul in care scrie e o compoziție formată prin unirea fragmentelor din alte cărți. Ca o albină, a adunat miere din multe flori. Aceasta este o descriere excelentă a modului în care scriu. Din perspectiva mea, un scriitor fără ochi minții scrie prin patchwork, folosind multiple surse și idei colectate pentru a construi ceva original. Deși poate nu este adevărat pentru toți scriitorii, acest scriitor afantazic are nevoie de input și materiale de referință din care să se inspire. "Multe idei îmi vin în timp ce citesc, vizionez filme și documentare sau conversez cu alte persoane. Pentru a începe un proiect de scriere, vrei să devii un colector de idei. Folosește Google pentru a găsi articole, cărți, filme și documentare care au legătură cu subiectul tău. Bibliotecarii te pot ajuta, de asemenea, să refinezi și să accesezi articole și cărți.

"Pentru mine, procesul de umplere a fântânii este plăcut. Printez articole relevante pentru subiectul meu și le pun într-un dosar. Pe măsură ce citesc, mă simt ca un explorator, un vânător de comori în căutarea ideilor relevante. Permite Ideilor să Percoleze în Timp ce Ești Absorbit de Cercetare. De obicei, ideea este o conexiune. Ea își are originea în zonele asociative ale creierului meu și apoi este propulsată în conștientizarea mea. Este ca și cum arcașii din spatele și părțile laterale ale creierului meu ar lansa săgeți către partea frontală a creierului meu. Odată ce o săgeată lovește cortexul prefrontal—bang!—sunt conștient de ea. Cred că saturarea atenției mele cu informații permite mai multor idei să iasă la suprafață si că saturarea atenției mele cu informații permite zonelor asociative să înceapă să lucreze.

După aproximativ cincisprezece minute de acest lucru, mintea mea zumzăie. Este în flăcări. Asociază, conectează. Arcașii trag din toate direcțiile. Ideile sunt intruzive. Sunt întrerupt constant, poate la fiecare câteva minute, pentru a înregistra o nouă asociere. În această etapă timpurie, este important să capturezi ideile, nu să le judeci.

În această stare mentală relaxată și dezinhibată, las ideile să intre în mintea mea fără evaluare. Această mentalitate necritică și nediscriminatorie poate duce la erori în produsul final de scriere—tangente și anecdote colorate—dar poate produce și conexiuni originale. Timpul pentru judecată vine mai târziu. Pentru mine, starea mentală necesară este atinsă când sunt relaxat, citind singur pe canapea, într-o seară de săptămână sau duminică dimineața. Nu am responsabilități și nimic de făcut. Acest tip de atitudine lipsită de griji este un teren fertil pentru idei. În timp ce citesc și scriu, rămân concentrat în interior, aproape monitorizându-mi propria minte, gata să sar când o săgeată lovește.

Mintea mea se relaxează și în timp ce fac exerciții, în special în timpul exercițiilor aerobice precum alergarea și mersul pe jos. Mulți scriitori au descoperit că mersul pe jos este deosebit de fructuos. Biografii au scris că Nietzsche făcea plimbări lungi în jurul Alpilor Elvețieni și își nota furios toate ideile în carnetul său.Cu această abordare, un produs de scriere ajunge să fie o colecție de cuvinte, fraze sau propoziții care au apărut în mintea scriitorului pe o anumită perioadă de timp. Acest proces de colectare a ideilor poate dura săptămâni, luni sau chiar ani. Michael Crichton, autorul “Jurassic Park”, a spus că i-a luat douăzeci de ani să scrie “Sphere” pentru că nu avea un final.  Întotdeauna mă întreb:

“Care este povestea?”

“Ce este cel mai captivant despre materialul tău?”

“Cui îi pasă?”

Revin la acest document în mod repetat pentru a rearanja propozițiile și a improviza altele noi. Este întotdeauna o întrebare despre ce să las și ce să scot. Această parte a procesului de scriere este un pic ca sculptura. Adaug puțin material aici, cioplesc puțin material acolo. În loc de lut, însă, folosesc concepte ca materie primă.

Povestea devine un animal organic, viu, respirând. Propozițiile sunt copiate și lipite în diferite secțiuni. Titlurile și subtitlurile sunt schimbate. Procesul este abstract și nonvizual. Încerc să combin ideile în moduri interesante sau să mă angajez în “joc combinatoriu”, cum a spus Einstein. Când te gândești la propria ta scriere, ia în considerare aceste întrebări: Poți rezuma proiectul tău de scriere în una sau două propoziții? Care este teza ta? Poți dezvolta un scurt sinopsis al ideii tale?

Odată ce știi despre ce scrii, poți înțelege mai bine ce să incluzi și ce să lași deoparte. Acest lucru se numește “uciderea dragilor tăi” (killing your darlings). Vrei să elimini ceea ce nu este relevant pentru nucleul proiectului tău. În schițele timpurii, descopăr că mă repet mult și îngreunez proiectele cu material în exces. Pur și simplu scot totul la sfârșit".

Intre persoanele notabile cu afantazie se numara si Ed Catmull, co-fondator al Pixar și fost președinte al Walt Disney Animation Studios dar si Blake Ross, co-creator al browserului web Mozilla Firefox. În aprilie 2016, Ross a publicat un eseu în care descria propria sa aphantasia și realizarea că nu toată lumea o experimentează. "Aphantasia: Cum Este să Fii Orb în Mintea Ta".

"Tocmai ai aflat ceva despre tine și îmi explodează mintea. Acesta nu este o glumă. Nu îmi “explodează mintea” în stilul BuzzFeed-ului “8 lucruri pe care nu le vei crede despre tarantule.” Este, cred, cât mai aproape de o revelație autentică pe care o voi trăi vreodată în carne și oase.

Iată: Poți vizualiza lucruri în mintea ta.

Dacă îți spun să îți imaginezi o plajă, poți vizualiza nisipul auriu și valurile turcoaz. Dacă îți cer un triunghi roșu, mintea ta începe să deseneze. Și fața mamei? Desigur.

Experimentezi acest lucru diferit, sigur. Unii dintre voi văd o plajă fotorealistă, alții un desen animat umbrit. Unii dintre voi pot inventa, alții doar “văd” o plajă pe care au vizitat-o. Unii dintre voi trebuie să muncească mai mult pentru a picta pânza. Unii dintre voi nu pot păstra pânza prea mult timp. Dar aproape toți aveți o pânză. Eu nu. Nu am vizualizat niciodată nimic în toată viața mea. Nu pot. Nu am vizualizat niciodată nimic în toată viața mea. Nu pot “vedea” fața tatălui meu sau o minge albastră săltăreață, dormitorul copilăriei mele sau alergarea pe care am făcut-o acum zece minute. Am crezut că “număratul oilor” era o metaforă. Am 30 de ani și nu am știut niciodată că un om poate face toate acestea. Și îmi explodează mintea. Dacă îmi spui să îmi imaginez o plajă, mă gândesc la “conceptul” de plajă. Știu că există nisip. Știu că există apă. Știu că există un soare, poate un salvamar. Știu fapte despre plaje. Recunosc o plajă când o văd și pot face gimnastică verbală cu cuvântul în sine. Dar nu pot să mă gândesc la plajele pe care le-am vizitat. Nu am nicio experiență vizuală, auditivă, emoțională sau de altă natură senzorială. Nu am capacitatea de a crea niciun fel de imagine mentală a unei plaje, fie că închid ochii sau îi deschid, fie că citesc cuvântul într-o carte sau mă concentrez pe idee ore întregi—sau chiar dacă stau pe plajă."

In diferite culturi, afantazia a fost percepută diferit. În unele tradiții, lipsa vizualizării a fost considerată o trăsătură spirituală, iar în altele, un simplu aspect al diversității umane. Istoria și cultura influențează modul în care interpretăm și trăim aceste experiențe.

Există tehnologii emergente care ajută persoanele cu afantazie să compenseze lipsa imaginilor mentale. De exemplu, software-uri care creează vizualizări 3D bazate pe descrieri textuale sau aplicații care permit explorarea conceptelor prin alte sensuri, cum ar fi tactilul sau auditivul.

Explorând afantazia, am realizat cât de diversă poate fi experiența umană. Înțelegerea modului în care diferite persoane trăiesc fără imagini mentale mi-a schimbat perspectiva asupra empatiei și adaptabilității. Afantazia ne învață că există multe căi de a trăi și experimenta lumea, și că diversitatea aceasta este esențială pentru înțelegerea noastră comună a umanității.

Imagine creata cu DALL E-3.