Despre ticuri, anxietati si alte probleme.

Stiti care sunt intrebarile pe care le primesc cel mai des cand imi dezvalui profesia?

Prima este: chiar functioneaza? Aici il intrreb pe curiosul meu interlocutor cat de mult il intereseaza sau face doar small-talk ca sa stiu daca ii povestesc despre studiul lui Lambert si cat la suta si ce anume conteaza ca o relatie psihoterapeutica sa fie de succes. 

Cea de a doua este: iti aduci aminte de toti? 

Sincer, sunt sute de oameni, si chiar daca uneori uit anumite detalii, nu le uit niciodata povestile. Oamenii nu vin numai cu probleme. Ei vin cu povesti de viata, incepeutul relatiei psihoterapeutice e uneori anevoios, dar cat de mare este satisfactia cand, dupa cateva sedinte, avem un „break-through”. Daca ar fi sa imi amintesc de cineva, in mod deosebit si pentru ca exemplifica bine conceptul pe care as vrea sa il prezint azi, este cazul un baietel de 10 ani care isi rodea unghiile, nu numai de la maini, dar si de la picioare. Nu doar putin, ci pana la patul unghial. Practic copilul nu mai avea unghii deloc si orice explicatie medicala, ciuperci, infectii, fusesera excluse. Doctorii l-au trimis la psiholog. Evident, copilul era dominat de anxietate, un elev de nota zece (o alta trasatura a copiilor anxiosi) si avea o poveste familiala grea. Pentru inceput am lucrat cu el, incercand sa ii aleviez starea de anxietate care atingea cote alarmante. 

Rosul unghiilor sau onicofagia este un obicei des intalnit, Manualul de statistica a bolilor mintale dorind sa il includa in categoria gesturilor automutilante. Cauzele sunt multiple: stres, anxietate, relatii tensionate intre parinti, un eveniment stresant. Anul trecut, unei eleve de 16 ani din Marea Britanie i s-a amputat un deget dupa ce ajunsese la o forma rara de cancer din cauza rosului excesiv al unghiilor, cauzat de anxitatea si bullyingul din scoala. 

El poate ramane un tic nervos, adica miscari rapide si repetitive sau se poate agrava. Ticurile pot lua forme de la rosul unghiilor, la ridicatul repetitiv din umeri. Onicofagia are la baza anxietatea (ca multe ticuri) si coreleaza cu dorinta de control si perfectiune, care sunt tipice pentru obsesivi sau anxiosi, iar acesta este felul lor de a-si linisti anxietatea. Multe incep in copilarie si pot disparea ulterior, dar exista si cazuri in care anumite trucuri treneaza sau se agraveaza de-a lungul vietii.

Lasand la o parte lupta inutila dintre care metode psihoterapeutice e mai eficienta, in aceste cazuri s-a dovedit ca cele mai bune rezultate le ofera deocamdata CBIT (comprehensive behavior intervention for Tics- interventie comportamentala comprehensiva pentru ticuri) care s-au dovedit mai mai utile decat OM ( object manipulation- bratari la mana etc). 

Ce putem face?

1. Constientizare si auto-monitorizare. Cele mai multe ticuri nu sunt constientizate. Scoaterea lor din zona de subconstient, e un prim pas catre schimbarea unui tic. Cei cu ticuri nici macar nu isi mai dau seama cand le fac. Cand automonitorizezi, o sa te rog sa tii un jurnal cu 3 coloane - frecventa, locul, ora. 

2. Inversarea obiceiului/ticului comportamental (Habit reversal training -HRT). La automonitorizare: cautam in mod constient ( pe cat e posibil): a) frecventa, b) factori care precipita ( „imi rod unghiile mai mult inainte a tine un curs sau inainte sa ma culc”), c) toate situatiile sociale unde ti se pare ca ii creste frecventa ticului. 

Sa iti dezvolti un raspuns competitiv (il descoperim impreuna). Ce inseamna acest lucru? Sa gasim impreuna un comportament pe care sa il faci in locul ticului si care foloseste aceiasi muschi folositi pentru comportamentul initial (exemplu: daca ticul tau e sa ridici din umeri, atunci pe masura ce treci de monitorizare si constientizare, iti intinzi gatul in sus, il lungesti si impingi umerii in jos, tragi de coate in jos. Raspunsul competitiv trebuie pastrat minim un minut. Trebuie sa exersezi in fata oglinzii si ticul si noul comportament. Trebuie sa te vezi facand ticul. Un raspuns competitiv pentru rosul unghiilor: cand constientizezi dorinta nestapanita de a iti roade unghiile, iei ceva in mana- jucarie anti stres, creion si iti oferi o recompensa daca reusesti. Combinatia de constientizare si raspuns competitiv au intentia de a "sparge" ciclul dorintei premonitorii ( existenta la cei cu ticuri) si a efectuarii ticului. Daca observ ca imi creste frecventa ticului atunci cand creste stresul (excludem asadar plictiseala) lucram pe tehnici de relaxare. 

Tema obligatorie pentru cei cu ticuri. 

Tehnica 1:  relaxare zilnica 20 min, 6 respiratii/minut- numeri pana la 5 cand inspiri si pana la 7 cand expira.

Tehnica 2:  respiratia 4-7-8 este o tehnica de respiratie menita sa te calmeze in scurt timp. Ea se practica astfel: expiri complet pe gura; inchizi gura si inhalezi incet pe nas in timp ce numeri pana la 4; tine respiratia in timp ce numeri pana la 7; expiri complet pe gura si numari pana la 8. Aceasta este o singura respiratie. Acum inhaleaza din nou si repeta ciclul de inca 3 ori pentru un total de 4 ori. In timp ce faci acest lucru, gandeste-te ca aerul care intra este mai rece si cand iese este mai cald. Incearca sa iti eliberezi mintea de orice alt gand intruziv.

Si ca sa incheiem povestea, da baiatul din povestea noastra a avut un progres. El a fost lent si anevoios, cu progrese si regrese, insa in cateva luni avea din nou mici unghiute crescute si nivelul lui de anxietate descrescuse. Ca orice schimbare, a durat, dar castigul a fost pe termen lung. 

Referinte: Pacan, P. Onychophagia as a spectrum of obsessive-compulsive disorder, 2006.

The Sun: A student had to have her thumb amputated after developing a rare form of cancer she believes is linked to biting her nails, 2019

Dutta, N: The effectiveness of habit reversal therapy in the treatment of Tourette syndrome and other chronic tic disorders: a systematic review, Functional Neurology 2013.

Bate, KS et al- The efficacy of habit reversal therapy for tics, habit disorders, and stuttering: a meta-analytic review, Clinical Psychology 2011.