Mancatul emotional: de ce mancam fara sa ne fie foame?

 De multe ori, atunci cand ne gandim la mancatul emotional, il asociem cu emotii negative. Oamenii insa mananca si cand sunt fericiti, la petreceri sau la nunti, nu numai atunci cand divorteaza sau la parastase. Din nefericire, insa, mancatul emotional nu a fost definit clinic ca fiind asociat cu evenimentele fericite, desi imbuibatul nesanatos are loc si de Craciun si de Paste, nu numai atunci cand ramanem fara slujba sau fara iubit. 

Asocierea mancarii cu emotia, ci nu cu starea de foame, are radacini vechi. Conexiunea adanca dintre stomacurile si creierele noastre a ajutat omenirea sa supravietuiasca atunci cand sursele de mancare erau putine (si de-a lungul istoriei au fost), in prezent insa depasindu-si utilitatea si ajungand sa contribuie la problemele omului modern, cum ar fi obezitatea. 

In copilaria timpurie, copiilor li se ofera de multe ori mancare, in loc de confort emotional. Cand sunt sugari, ei pot plange din multe motive (colici, scutece murdare, eruptie dentara etc) insa de cele mai multe ori, mama traduce plansul copilului ca fiind unul de foame, oferindu-i sanul sau biberonul. Copilul invata, in acest fel, sa asocieze confortul emotional cu mancarea, lucru pe care il va face si cand va fi mai mare. Chiar si copiilor mari li se dau inghetata, pizza si ciocolata daca iau note bune, sunt cuminti sau ca sa nu mai fie tristi. In acest fel, mancarea isi depaseste atributiile de combustibil nutritional ajungand sa fie o moneda de schimb. 

Pentru a evita mancatul emotional intr-o viata in care suntem coplesiti de emotii, este de dorit sa identificam starile prin care trecem si sa ne asiguram ca mancam atunci cand ne este foame. Daca reusim sa constientizam ca, dupa fiecare cearta cu seful sau cu iubitul, dam iama in ciocolata, cel mai probabil este mancat emotional. Putini sunt cei care atunci cand sunt suparati isi prepara o salata de cruditati sau legume la gratar, cu peste slab. Cei mai multi dau fuga la chipsuri, ciocolata, vin sau inghetata pentru ca acestea procura intr-un timp foarte scurt zahar, sare si grasime, substante eliberatoare de energie imediata si candva vitale pentru supravietuirea rasei umane.

Pentru a identifica corect mancatul emotional, este important sa observam momentele in care ne repezim la mancare, tipul si cantitatea de mancare ingurgitata. 

In principal, starile de foame si satietate sunt reglate de doua substante: grelina (sau ghrelin) si leptina. Grelina este numita si hormonul foamei si este produsa de celulele greline in tractul gastrointestinal, ea avand mai multe roluri in organism, cel mai important fiind insa reglarea senzatiei de foame. Atunci cand stomacul este gol, se secreta grelina, iar cand el este plin, se opreste secretia acestui hormon. Grelina transmite creierului senzatia de foame, iar leptina, hormonul satietatii, este cel care o inhiba, transmitand creierului ca avem destula energie pentru a ne opri din mancat. In general, cu cat esti mai gras, cu atat mai multa leptina ai in sange. In mod normal, nivelurile de grelina cresc in mod dramatic inainte de masa, acest lucru semnalizand foamea, apoi scad si raman scazute timp de 3, 4 ore dupa masa. Daca mancati mai des de 3 ore, s-ar putea sa fie mancat emotional.  

Unele mancaruri au fost asociate inca din antichitate cu starea pe care o generau si probabil, macar o data in viata, toti ne-am simtit lipsiti de vointa si coplesiti de somnolenta dupa o masa copioasa cu curcan, de pilda (un studiu facut in 2009, a gasit ca cel putin 36% dintre oameni mananca emotional). Lucru explicabil, pentru ca aceasta pasare contine triptofan, o substanta ce stimuleaza productia de serotonina, un neurostransmitator responsabil pentru starea de bine si buna dispozitie. Triptofanul se regaseste si in banane, ananas, prune, nuci, lapte, melci, scoici, caracatita si sepie. Serotonina este responsabila, printre altele, si de reglarea somnului si apetitului. O alta teorie sugereaza ca o dieta bogata in carbohidrati poate ajuta in starile depresive, in sindromul premenstrual sau starile afective sezonale. Pe de alta parte, o dieta bogata in proteine poate scadea nivelurile de serotonina.

 S-ar putea crede, asadar, ca atunci cand suntem suparati dam fuga la cutia cu cereale integrale, insa nu este asa. Cei mai multi ne refugiem in dulciuri, preferinta pentru dulce fiind prezenta de la nastere si avand valoare adaptativa. In timp ce gustul amar poate indica prezenta unor toxine, dulcele indica prezenta carbohidratilor, care sunt vitali pentru om. In acest sens, ciocolata are un efect puternic asupra starii emotionale, in general crescand emotiile placute si reducand tensiunea psihica. 

Cei mai multi dintre noi prefera sa manance ciocolata atunci cand experimenteaza emotii negative precum furie, plictis, oboseala sau stress. Ciocolata contine un numar de substante chimice psihoactive, precum anandamine, care stimuleaza creierul in acelasi fel ca si canabisul, tiramina si feniltilamina care au acelasi efect precum amfetamina, si teobromina si cafeina care actioneza ca stimulanti - evident, aceste componente gasindu-se in cantitati foarte mici. De exemplu, e nevoie de 2-3 g de feniltilamina pentru a obtine un efect antidepresiv, o ciocolata de 50 g continand numai o treime de miligram. 

 Asa cum exista mancatul emotional, ca un semnal transmis de creier, (hei, sunt trist, da-mi ceva dulce ca sa ma simt mai bine), asa exista si un efect al mancarii asupra starii emotionale. Mancarea si emotiile se pot influenta reciproc. Mananci pentru ca esti trist, dar devii deprimat si pentru ca mananci anumite mancaruri. S-a observat astfel ca dietele cu un nivel redus de carbohidrati pot conduce la sentimente de furie, depresie si tensiune, pe cand cele bogate in proteine duc la stari de furie necontrolata. 

Regimurile bogate in carbohidrati sunt considerate a avea un efect benefic asupra starii de bine. Dar asa cum mancarea ne influenteaza starea emotionala, la fel si starea emotionala ne poate dicta ceea ce alegem sa mancam. Un studiu a aratat ca atunci cand au vizionat un film trist, participantii au optat pentru popcorn cu unt si sare, ci nu pentru struguri fara samburi, de pilda. 

 Factorii cognitivi sunt uneori la fel de puternici ca si cei fiziologici. Uneori, chiar daca stomacul si creierul ne spun ca suntem satuli, e de ajuns sa simtim un miros placut (cum e cel de cozonac, de pilda), pe care sa il asociem cu o perioada frumoasa din copilarie, ca sa experimentam o senzatie de pofta, confundata cu cea de foame. Mirosul mancarii (ca la mama acasa) poate evoca o experienta emotionala puternica. In plus, situatia in care o mancare este consumata si experienta noastra trecuta cu anumite mancaruri ne pot influenta raspunsul emotional. Daca ni s-a facut vreodata rau de la mamaliguta calda cu lapte rece si cu zahar, simpla vedere a acestui fel de mancare ne poate evoca un sentiment de dezgust. 

Totusi, relatia dintre mancare si emotii este una complexa si e universal valabil ca mancam atunci cand suntem coplesiti de emotii (nunti, botezuri, inmormantari, divorturi). Specialistii insa cad de acord ca o informare asupra continutului unui produs, o dieta echilibrata, precum si constientizarea starii emotionale pe care o incearca o persoana, pot ajuta mancatorii emotionali sa isi mai tempereze poftele. Psihoterapia ne poate invata cum sa obtinem acest lucru si sa ne gestionam emotiile in mod constructiv, controland astfel mancatul emotional.

Articol aparut in revista Unica, decembrie 2014