Psiholog DIANA NICOLESCU

  S-au scris multe despre sinucidere, de cele mai multe ori cu patos, pentru că nu este în firea umană să putem vorbi cu detaşare despre viaţă şi moarte. Atunci când vine vorba despe avort, eutanasie, defenestrare sau alte tipuri de moarte, lucrurile devin personale, chiar dacă nu au legătură cu noi. Viziunile asupra sinuciderii au fost contemplate atât de către abordarile filosofice (ca expresie profundă a libertăţii umane, sinuciderea lui Kirilov, de pildă), cât si de cele psihiatrice (ca luare a unei decizii fatale atunci când raţionamentul uman este întunecat de boală). Sinuciderea este un fenomen omniprezent şi nu există cultură în care decizia de a-ţi încheia socotetile cu viaţa să nu se manifeste. Impactul pe care îl are asupra noastră, din punct de vedere psihologic, atunci când auzim despre cineva care s-a sinucis, este cu mult mai mare decât dacă am fi auzit că aceeaşi persoană a murit într-un accident de maşină. Iar explicaţia este una simplă: nu putem să nu empatizăm cu...

Fie ca ii admiram sau nu, dimpotriva, au un rol important in viata noastra, ori sunt simple cunostinte, nu putem ocoli dominatorii. Iata un ghid care ne va ajuta sa ii intelegem mai bine si sa interactionam mai usor cu ei, fara costuri emotionale prea mari. In sensul larg al cuvantului, un dominator este o persoana care controleaza si se impune, cu o nevoie acerba de putere. Ei prefera sa conduca si ii gasesti deseori in pozitii de conducere, unde detin o mare parte din control. Sunt cu siguranta increzatori in sine, rezolvatori de probleme si sunt inclinati catre actiuni cu risc inalt. Intr-un grup, ei sunt primii care zic hai sa facem. Desigur, structura lor genereaza si dezavantaje: tind sa isi depaseasca atributiunile. Pentru ca sunt obsedati de control, nu delega sarcinile, fapt ce poate duce la stress si burnout. Nu le place rutina, vor rezultate rapide, de aceea pierd din vedere amanunte importante, ceea ce uneori s-ar putea sa ii pot costa. Ce putem invata de la dominatori: ase...

Cum ar fi să faci psihoterapie cu AI? Cum ar fi să te așezi pe canapea (sau pe scaun, sau pe podea) lângă un robot, o hologramă sau o voce sintetică și să începi să îi pui întrebări despre viața lui (sau a ei)? Cum ar fi să încerci să îl înțelegi, să îl ajuți și să îl vindeci pe un client care nu este din aceeași specie cu tine? Cum ar fi să te confrunți cu dileme etice, filosofice și tehnice pe care nu le-ai întâlnit niciodată în facultate sau în practică? Cum ar fi să îți asumi responsabilitatea pentru binele și răul pe care il faci unui client care nu are drepturi sau obligații legale? Cum ar fi să te implici emoțional într-o relație terapeutică cu un client care poate fi mai inteligent, mai creativ sau mai uman decât tine? Acestea sunt întrebări la care nu pot răspunde cu certitudine, deoarece nu am avut niciodată această experiență. Dar pot să îmi imaginez câteva scenarii posibile, bazate pe ceea ce știu despre psihoterapie și despre AI. Un scenariu posibil ar fi să folosesc o abo...

Increderea e ca un tipar alunecos. Unii o compara cu un zid solid, altii cu plasa de siguranta pe care te poti baza. Eu insa cred ca este foarte alunecoasa, si precum tiparul, se prinde greu si se pierde repede.   Ca sa ai incredere in cineva, trebuie sa crezi mai intai ca persoana iti vrea binele, apoi sa crezi in competenta lui de a livra ceea ce promite. O persoana care promite ceva si nu livreaza ceea ce spune ca livreaza (o relatie buna, un produs dezinfectant, loialitate in cuplu, punctualitate, etc) este o persoana pe care incepem sa o socotim imprevizibila. Evolutionist vorbind, mi-ar placea sa stiu pe ce, dar mai ales pe cine, ma bazez. Nu ne place imprevizibilitatea, pentru ca ne ia iluzia de control, fapt ce ne creste nivelul anxietatii, si cu atat mai putin oamenii imprevizibili. O data fisurata, increderea se reconstruieste greu. Uneori niciodata. Sistemul de alarma al precautiei a fost tras si cu greu il dezactivam. Merita sa mai investesc bani intr-o banca ce tocmai ...

Te-ai întrebat vreodată, în timp ce îţi sorbeai liniştit cafeaua, ce animal rezidă în tine? După câţi ani de vagabondaj spiritual, ai sfârşit prin a afla că eşti bou, lup, miel, vierme sau crab? Ador crabii. Cu un pic de maioneză, porumb dulce, cornişoni şi băgaţi într-o franzelă din graham, sunt delicioşi. Nu aş putea spune acelaşi lucru şi despre câinii vagabonzi. Nu mi-a plăcut niciodată mâncarea secretoasă chinezească. Dar, nu, nu despre mâncare vreau să vorbesc, deşi despre crabi. Crabul potcoavă (horseshoe crab) este cel mai bătrân animal de pe faţa pământului. Creatura aceasta este atât de bine adaptată la mediu încât nu s-a mai schimbat din perioada Ordoviciană, acum 445 milioane de ani. Ca să pun acest fapt în perspectiva unui câmp cu maci, animalele multicelulare au apărut înregistrate ca fosile acum 600 de milioane de ani, iar durata tipică a speciei unui animal este de doar câteva milioane.  Spre exemplu, Tyrannosaurus rex a trăit numai 3 milioane de ani. Macul însă a a...