Psiholog DIANA NICOLESCU

(sau cum să te minți frumos pe banii tăi și pe timpul tău) Din experiența mea de psihoterapeut, am întâlnit minciuni de toate formele și dimensiunile. Unele subtile, altele flagrante. Unele spuse cu un zâmbet complice, altele cu o convingere de Oscar. Problema e că, dacă mă minți pe mine, de fapt, te minți pe tine. Și pe banii tăi. Și pe timpul tău. Iar dacă eu am etică profesională, nu voi încuraja asta. Asta nu înseamnă că te voi eticheta direct ca „mincinos” (nu suntem la tribunal), dar o să observ și o să adresez problema – uneori cu umor, alteori mai direct, în funcție de ce cred că îți va deschide mai bine ochii. 1. Frica de judecată Un client îmi spunea într-o sesiune: „Nu, eu nu sunt genul care țipă, nu ridic niciodată tonul.” Cinci minute mai târziu, povestind despre o ceartă cu partenera, tonul lui crescuse alarmant. Nu a trebuit să spun nimic, doar l-am privit cu o sprânceană ridicată. A tăcut. A râs. Apoi a spus: „Ok, poate uneori ridic vocea.”Oamenii vor să fie văzuți într...

Erik Erikson a fost un tip. Dar nu orice tip – a fost un psiholog specializat in dezvoltarea umana care, practic, ne-a explicat de ce suntem toți un pic deranjați la diferite momente din viața noastră. Nu, nu a lucrat la Inside Out (asta a fost Pixar, dar s-ar fi distrat analizând criza adolescentina a lui Riley). Erikson ne-a dat cele opt (pentru că de ce să te oprești la șapte?) stadii psihosociale, detaliind cum ne împiedicăm prin viață punându-ne întrebări despre tot. Iată o descriere sarcastică, fără compromisuri: Încredere vs. Neîncredere (0-1 an) – „Pot să am incredere sau imi vei ruina viata?” Perioada bebelușului. Plângi, cineva te hrănește = încredere. Plângi și nu vine nimeni = anxietate și dezamăgire precoce. Ai întâlnit un adult care se ferește de angajamente? Probabil a avut un început dificil aici. Autonomie vs. Rușine și Îndoială (1-3 ani) – „Lasă-Mă Să Fac Eu!” Aceasta este perioada când copiii mici descoperă cuvântul „NU” și refuză să mănânce orice nu reprezintă un pe...

Azi cautam niste psihoteste pe net si am dat peste Inventory of Phonetic Associations (Experimental) si efectul Bouba/Kiki. Ce-ar fi dacă ți-aș spune că poți recunoaște un nume fals doar uitându-te la o formă? Și că toată lumea face la fel, indiferent de cultură sau limbă? Sună ca un truc de magie, dar e doar creierul tău, jucându-ți feste. Hai să facem un test rapid. Imaginează-ți două forme abstracte: una este moale, rotunjită, desenată de parcă s-ar topi la soare. Cealaltă e colțuroasă, ascuțită, de parcă ai putea să te tai la ea. Acum, una dintre ele se numește „Bouba”, iar cealaltă „Kiki”. Care e care? Dacă ai spus că Bouba e cea rotundă și Kiki cea colțuroasă, creierul tău tocmai a reacționat exact așa cum era de așteptat. Și nu doar al tău – aproape toată lumea face la fel. Dar de ce? Acest fenomen, cunoscut sub numele de efectul Bouba/Kiki, a fost descoperit în anii ’20 de psihologul Wolfgang Köhler și testat din nou în 2001 de neurologi care au vrut să vadă dacă acest instinct...

Trăim vremuri interesante. Atât de interesante încât realitatea însăși a devenit un fel de plastilină pe care fiecare o modelează după chef. Azi poți fi absolut convins că ai spus ceva, iar mâine cineva îți explică foarte calm că nu, n-ai spus, ți s-a părut. Poți fi sigur că ai dreptate într-o dispută, dar descoperi că toți din jur îți dau validare absolută doar pentru că „ești autentic”, chiar dacă spui aberații. Sau, mai rău, poți vedea pe cineva făcând o prostie imensă și, în loc să-l oprești, îi ții trena, că „așa e cel mai bine”. Bine ați venit în era în care gaslighting, greenlighting și enabling sunt sporturi olimpice! Gaslighting – Când ți se explică că te înșeli, chiar și când ai dreptate „Nu, n-am spus niciodată asta.” „Exagerezi, îți amintești greșit.” „Ești prea sensibil(ă), lucrurile nu stau deloc așa.” Dacă aceste fraze îți sună familiar, e posibil să fi fost victima gaslighting-ului. Practic, cineva te face să te îndoiești de propria ta percepție asupra realității, iar d...