Osho, un hipster și un influencer intra intr-un bar din Machu Picchu. Ies dupa 21 de zile

Cam așa sună glumele cu schimbarea în 21 de zile care îmi intră anual in feed cu ocazia “rezoluțiilor” de Anul Nou. Nu mai pomenesc cǎ rezoluție e cu totul altceva în română decât în engleză.

Schimbarea în 21 de zile, așadar. Doar dacă vorbim de un abonament Netflix expirat. De altfel, e imposibil să te „reconstruiești” complet într-un timp mai scurt decât îi ia unui avocado să treacă de la necopt la putred. Dar asta nu i-a oprit pe noii profeți ai schimbării influencerii și guru cu retreat-uri de lux – să promită miracole între două poze cu apusul și o postare despre „energia sacră” a unui smoothie cu spirulină sau ce se mai bea verde zilele astea.

Mie imi e clar: schimbarea e o afacere bună. De la guru care vând cărți de „dezvoltare personală” pe care nici ei nu le citesc, până la influencerii deveniți psihologi după două selfie-uri la Machu Picchu, toată lumea vrea să te transforme… contracost, evident.

Acești „designeri comportamentali 2.0” îți promit schimbări radicale: „Citește cartea mea și devino un nou tu!” Păcat că noul tu e doar o altă persoană cu portofelul mai gol și cu un teanc de notițe pe care nu le va reciti niciodată. Mai mult, dacă nu reușești să îți schimbi viața în 30 de zile, îți dau banii înapoi, pentru că da, viața ta e ceva ce poți returna, ca pe o comandă greșită de pe emag.

Ah, mai e și Oșo. Ce life changer nu are la îndemână un citat din Oșo? Perlele false de înțelepciune care își fac loc în supermarketuri, pe rafturi între țigări și dulapurile unde îți lași bagajele. Nimic nu îndeamnă la schimbare profundă ca o carte răsfoită la coadă la self-checkout. Ironia supremă? Ca la casele de self checkout, unde te trezeşti cu cutia de pizza fără pizza, așa și cu citatele deştepte: sunt transformate de cei care fură conținutul și lasă ambalajul gol. Seamănă izbitor cu schimbările promovate de acești guru: frumoase pe dinafară, dar complet goale pe interior. Bagă şi un citat cât mai ambiguu și poate cade cineva in plasa biodegradabilă.

Există acum și o modă aparte pentru „reconectarea cu natura” – acele retreat-uri unde plătești salariul pe cinci luni ca să dormi în cort, să mănânci quinoa direct din grădină, să lunezi și să „meditezi” în tăcere. În teorie, sună bine. În practică, oamenii își pierd zen-ul complet când descoperă că nu există semnal pentru Insta. Omg, cum arăt conectarea la natură fără wifi? Ca doar nu suntem Dr Strange in Kamar-Taj fără internet, cu parola “shamballa”? Nu suntem sălbatici! Doar spirituali.

Dacă n-ai postat stories din retreat-ul tău, mai contează că ai fost acolo? Sau schimbarea e valabilă doar dacă ai poze filtrate și cu un bol de smoothie și o pădure în fundal?

În timp ce acești guru moderni vând schimbări rapide, cercetarea spune altceva. Dr. Phillippa Lally, care are o diplomă reală, nu ca alea luate din bar, a descoperit că formarea unui nou obicei durează în medie 66 de zile. Nu trei săptămâni, nu o lună. Și asta e doar o medie! Dacă încerci să te apuci de sport sau să renunți la ceva dificil, poate dura până la 254 de zile.

Și nu, nu e o linie dreaptă. Prochaska, cu modelul său în cinci etape, explică limpede: precontemplare, contemplare, pregătire, acțiune, menținere. Și între ele, probabil niște recăderi, câteva „nu pot” și poate o criză existențială. Dar cine are răbdare pentru asta când există jurnale de self-help și agende cu pagini colorate?

Pentru cei care caută schimbări radicale și rapide, și vor să încapă in costumul de firmă sau în rochițica neagră cu paiete, există bisturiul. Tăiatul stomacului pare să fie soluția-minune: scapi de kilogramele fizice. Dar cine îți ia greutatea emoțională și bagajul mental care au contribuit la această situație?

Este o schimbare invazivă și temporară, care, dacă nu este susținută de un proces profund de auto-reflecție și terapie, te lasă cu aceleași traume, doar că mai ușor pe cântar. Poți să tai din stomac, dar cum tai din obiceiuri, emoții reprimate și povara psihică?

Adevărata schimbare nu se găsește pe rafturile unui supermarket între cărțuliile lu’ Oșo, între pepenii de Dăbuleni și prazul de Teleorman. Nici pe plajele Bali, nici în retreat-uri scumpe, nici într-un program online de „Zen și mindfulness rapid”.

Transformarea reală e lentă, dezordonată și complet neinstagramabilă. Necesită efort, răbdare și mai ales onestitate față de sine. Așa că, data viitoare când auzi un guru promițându-ți schimbarea într-un timp record, întreabă-te: „Ce se întâmplă după ziua 21? Cine rămâne acolo să lucreze pentru mine?” Dacă răspunsul e „nimeni”, poate e momentul să te apuci singur.

Kind reminder: “Încă una și mă duc” nu e niciodată un îndemn bun. Nici pentru schimbare, nici pentru consumul de bere.