Daca nu ai un narcisist acasa, multumeste-te cu un alexitimic

 

Alexitimicul e noul narcisist la modă: dacă nu ai un narcisist acasă, mulțumește-te cu un alexitimic – sunt mai ușor de găsit și terapia e mai ieftină.

În zilele noastre, parcă fiecare ședință de terapie, discuție la cafea sau postare pe Facebook ne aduce față în față cu „marele diagnostic”: narcisismul. Fiecare pare să aibă un „ex” narcisist, un șef narcisist sau un prieten narcisist. Dar ce-ar fi dacă, în loc să alergăm cu toții după acest narcisist închipuit, am realiza că, de fapt, avem de-a face cu o variantă mai accesibilă? Da, dragii mei, în spatele acelei priviri goale, acelei insensibilități glaciare, s-ar putea ascunde doar... un alexitimic.

Termenul „alexitimie” se referă la incapacitatea de a recunoaște, înțelege și exprima emoții, atât pe ale proprii, cât și pe ale celorlalți. Institutul Max Planck a dezvăluit că persoanele cu alexitimie au dificultăți reale la nivel neurologic, în special în cortexul insular – partea responsabilă de procesarea emoțiilor. Practic, pentru ei, emoțiile sunt la fel de greu de descifrat ca un manual de inginerie navală: e ceva acolo, dar nimic din ce-ar putea să îi ajute să facă față unui moment sensibil sau să ofere o vorbă bună.

Ei bine, pentru mulți dintre noi, Titanic este o epopee emoțională. Vedem marea iubire dintre Jack și Rose, simțim tragedia și ne amintim, inevitabil, de acea scenă când Jack nu primește loc. Dar ce vede un alexitimic? În primul rând, observă că vaporul a fost proiectat prost – nimic nou acolo. Poate că vor menționa și faptul că „a fost o problemă de inginerie navală” și vor ridica din umeri. Iar când Jack dispare în ape, singurul lor comentariu s-ar putea să fie un pragmatic „ar fi trebuit să ia o vestă de salvare, doar a fost neglijență.”

Dacă un narcisist îți face zile fripte cu un ego enorm și o sete inepuizabilă de validare, alexitimicul oferă o formă de neglijență mai subtilă. Narcisicul are o agendă clară: să fie în centrul atenției, să obțină confirmare. Alexitimicul? Ei bine, el nu caută nimic – nici măcar nu înțelege ce e de găsit. De fapt, dacă ești lângă un alexitimic și te trezești plângând, cel mai probabil te vor privi de parcă te-ai stricat pe undeva. Când îi întrebi dacă măcar înțeleg de ce ești supărat, răspunsul poate suna ca un ghid de supraviețuire tip The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy: „Nu intra în panică, doar repară-te, dacă poți.”

Dacă îi întrebi ce părere au despre povestea lui Jack și Rose, e foarte posibil să înceapă să întrebe de ce nu s-a gândit nimeni la o soluție mai eficientă. Emoțiile? Da, ele nu fac parte din tabloul final.

Sfaturi pragmatice și lipsa oricărei empatii: Povestești despre o zi grea la muncă, despre șeful enervant care ți-a criticat tot ce ai făcut? Un narcisist probabil te-ar întrerupe să îți spună cât de greu îi e lui. Dar un alexitimic te va întreba, serios și nonșalant: „Și ce ai de gând să faci în legătură cu asta?” Practic, în loc de o empatie călduroasă, primești soluții tehnice – doar că tu nu ești un calculator care poate fi „reparat.”

Indiferență absolută la situațiile încărcate emoțional: De la despărțiri dureroase până la vești tragice, alexitimicul va rămâne calm, ca o barcă pe lac. Ai pierdut pe cineva drag? E posibil să-ți ofere un scurt „Asta-i viața,” fără să înțeleagă de ce pentru tine e mult mai mult decât atât.

Dacă despărțirea de un narcisist poate necesita ani de terapie intensivă și o reconstrucție majoră a stimei de sine, relația cu un alexitimic nu te va lăsa distrus, ci mai degrabă epuizat de atâtea încercări nereușite de comunicare emoțională. Ei sunt mai accesibili din punct de vedere „economic” – pentru că nu au nevoie de confirmare, de laude constante, de adulație. Tot ce cer e un minim de „spațiu” emoțional, care pentru tine va părea mai degrabă o distanță glacială.

Așadar, data viitoare când cineva din jur îți pare total insensibil, mai gândește-te. Poate că nu e un narcisist care te subjugă cu ego-ul lui, ci pur și simplu un alexitimic. Dacă e să alegem între un narcisist care îți cere totul și un alexitimic care nu cere nimic, poate că această „variantă economică” nu e chiar cea mai rea. Cel puțin, terapia de ieșire e mai puțin costisitoare și, cine știe, poate vei ajunge chiar să apreciezi că ai lângă tine un „echipament emoțional” mai ușor de întreținut.

Într-o lume plină de narcisici diagnosticați de fosti partenneri de viata, poate că e timpul să ne reorientăm vocabularul: nu mai avem nevoie de narcisici în viața noastră, când avem din plin alexitimici. Și da, se pare că nu ne va costa atât de mult să „scăpăm” de ei.

Ilustratie de Karen Nicolescu.