Psiholog DIANA NICOLESCU

  Cam asa scrisesem un articol in 2014. Nu ne maritam neaparat cu tipii buni, altfel nu ar fi in crestere numarul de divorturi, dar o predilectie catre “tipii rai” exista. Povestea lui Jeremy Meeks, un infractor american, mulatru, cu ochi de culoare deschisa si cu o lacrima tatuata in coltul ochiului stang, a strans peste 200.000 de aprecieri pe Facebook, in numai cateva ore de la publicarea fotografiei de catre politie. Fata simetrica, ochii cenusii, maxilarele puternice si perfect taiate, impreuna cu privirea usor trista au facut furori printre reprezentantele sexului frumos si nu numai. Vazand succesul lui instant, unele case de moda au inceput sa il curteze, o propunere de carte i-a fost imediat facuta si producatorii de filme pentru adulti i-au oferit 100.000 de dolari pentru aparitia sa pe pelicula. S-a datorat acest succes fetei sale incredibil de atragatoare sau faptului ca el este, de fapt, un infractor acuzat de port ilegal de arma si jaf armat? Cu acelasi profil de rau...

 Apelul la emoţie este o tactică prin care se face apel, alţii zic se manipulează, la emoţiile interlocutorului în loc să se folosească logica, pentru a construi un argument valid. Ceea ce este absolut firesc şi uman, pentru că oamenii, deşi sunt cei care au inventat logica (adică relevarea raportului de determinare de la general la particular şi invers) nu o folosesc de cele mai multe ori. Orice compendiu de Logică susţine că Apelul la Emoţii include la rândul lui apelul la consecinţe, apelul la frică, apelul la milă, apelul la ridicol sau apelul la dispreţ. Le includ pe toate. Fac apel la teama voastră de a nu vă pierde pe drum, la mila pe care o putem arăta cuiva, la ridicolul dezbaterii dintre religie şi ştiinţa, la dispreţul pe care ar trebui să îl arătăm necondiţionat versiunii noastre nerafinate, la furia pe care ar trebui să o resimţim (adică să o simţim repetat) atunci când auzim despre poveşti precum cea a lui Kitty Genovese, la ruşinea pe care o încercăm atunci când asis...

 “Bravo, asa, taie-mi calea! Desteptule!”, aplauda soferul de la Uber. A existat un delay în a realiza sarcasmul aplauzelor sale, mai ales că se spune prin lumea anglo-saxonă că sarcasmul este cea mai joasă formă de inteligenţa, iar tipul de la volan pare un bărbat deştept. Parcă nu aş fi de acord cu saxonii. Acum cativa ani, David Beckham (frumos bărbat!) a fost eliminat de pe terenul de fotbal pentru că a aplaudat (în mod sarcastic, fireşte) decizia unui arbitru de a-i acorda cartonaşul rosu. Evident, nedumerirea nu a venit din neputinţa mea fiziologică (vom vedea mai incolo ce lipseşte celor care nu pot percepe sarcasmul) de a percuta reacţiei lui, ci din modalitătile noastre diferite de a ne raporta acestor situaţii. În mod firesc, o persoana mai aprinsa, ar fi aruncat câteva vorbe de duh bine ţintite, menite să uşureze imediat stresul produs de şoferul nesimţit. Flegmaticul tip a aplaudat şi şi-a incrucişat mâinile în sân. De ce nu am perceput gestul lui ca fiind unul ironic/s...

Atunci cand oamenii se cearta isi doresc foarte tare un singur lucru: sa le dai dreptate. Sunt putini cei care doresc sa se certe cu sens, sa isi exprime nemultumirile in mod asertiv sau sa isi doreasca sa rezolve ceva in urma certei.  Daca dai peste un sofer agresiv, dispus sa se dea jos din masina si sa te convinga cu levierul ca strada este a lui, sansele ca tu sa castigi o cearta cu el sunt reduse (la prima vedere). Ele cresc daca detii centura neagra la karate, dar o data cu sansele de a castiga o lupta in trafic, iti cresc si sansele de a ocupa un loc la penitenciarul Rahova. Cum poti scapa cu viata si cu dreptatea de partea ta? In teoria negocierii, BATNA inseamna Best Alternative To a Negotiated Agreement, adica cea mai buna alternativa a unui argument negociat. BATNA este un termen care se foloseste ca sa descrie o actiune ce se intreprinde atunci cand orice alta negociere esueaza si nu se ajunge la un acord. BATNA nu se incheie decat daca este in beneficiul tau. El este ...

Nomofobia este o tulburare psihica etichetata astfel de catre o organizatie britanica, in 2008. Ea se refera la anxietatea resimtita de utilizatorii care raman fara telefoane mobile (de aici si numele de no-mobile-phone phobia). Cercetarile au gasit ca peste jumatate dintre utilizatorii de telefoane mobile au devenit anxiosi atunci cand au ramas fara baterie, si-au pierdut telefonul sau au ramas fara semnal. Aceasta anxietate duce la niveluri de concentrare scazute si tensiune arteriala ridicata. Teama de a fi decontectat de la viata sociala virtuala, se explica si din cauza faptului ca majoritatea am transferat atentia si emotiile aferente relatiilor apropriate catre cele virtuale. Astfel, oamenii au ajuns sa isi verifice telefoanele celulare in jur de 110 ori pe zi (intre 80-150), cu o frecventa ridicata seara, o data la 6 secunde. La nivel evolutionist, pierderea obiectului care il conecteaza pe utilizator la o intreaga lume virtuala se explica prin frica de marginalizare sau aliena...