Psiholog DIANA NICOLESCU - Cabinet de Psihoterapie

Probabil aţi auzit că, după o vreme, cei care lucrează direct cu victime ale traumelor fizice sau psihice „trebuie“ să se desensibilizeze. Că altfel nu îţi poţi face meseria, ca doctor sau psihoterapeut, dacă eşti prea implicat şi nivelul tău de empatie e prea ridicat. Cercetătorii au venit cu un nou concept, susţinând că, de fapt, atât vehiculatul sindrom de burn-out nu este decât o nouă formă de leziune morală (moral injury), care, la rândul ei, este o extensie a oboselii compasionale. Conform Institutului American de Stres, burn-out-ul şi oboseala compasională nu sunt acelaşi lucru. Leziunea morală sau sistemul de valori al individului suferă direct în urma stresului post-traumatic, a fatigabilităţii compasionale, a sindromului de burn-out. Tot ce ştia despre principiile umaniste (să fiu în slujba altora, să apăr, să protejez, primum non nocere) este afectat de ceea ce experimentează ca urmare a profesiei sau mediului, ducând de la crize existenţiale la manifestări în plan psihic şi

  Fenomenul de deja-vu este acel sentiment de familiaritate in legatura cu ceva, in ciuda informatiei rationale ca acea experienta este noua. Unii cercetatori lanseaza ipoteza ca exista un raspuns neurologic intarziat care cauzeaza deja vu. Deoarece informatia intra in centrele de procesare a informatiei pe mai multe cai, este posibil ca, ocazional, amestecul informatiei sa nu se sincronizeze perfect. Lobul temporal al creierului din emisfera stanga este responsabil cu sortarea informatiei proaspat sosita. De asemenea, lobul temporal primeste aceste informatii cu o intarziere dubla intre transmisii (de cateva milisecunde) o data in mod direct si inca o data dupa ocolire prin emisfera dreapta. Daca cea de-a doua transmisie este intarziata mai mult, atunci creierul ii poate pune o stampila eronata de data si timp pe acel fragment de informatii si sa o inregistreze ca pe o amintire precedenta, deoarece a fost deja procesata. Aceasta teorie presupune ca noi am avea stocate multe amintiri c

Stiti care sunt intrebarile pe care le primesc cel mai des cand imi dezvalui profesia? Prima este: chiar functioneaza? Aici il intrreb pe curiosul meu interlocutor cat de mult il intereseaza sau face doar small-talk ca sa stiu daca ii povestesc despre studiul lui Lambert si cat la suta si ce anume conteaza ca o relatie psihoterapeutica sa fie de succes.  Cea de a doua este: iti aduci aminte de toti?  Sincer, sunt sute de oameni, si chiar daca uneori uit anumite detalii, nu le uit niciodata povestile. Oamenii nu vin numai cu probleme. Ei vin cu povesti de viata, incepeutul relatiei psihoterapeutice e uneori anevoios, dar cat de mare este satisfactia cand, dupa cateva sedinte, avem un „break-through”. Daca ar fi sa imi amintesc de cineva, in mod deosebit si pentru ca exemplifica bine conceptul pe care as vrea sa il prezint azi, este cazul un baietel de 10 ani care isi rodea unghiile, nu numai de la maini, dar si de la picioare. Nu doar putin, ci pana la patul unghial. Practic copilul nu

  De multe ori, atunci cand ne gandim la mancatul emotional, il asociem cu emotii negative. Oamenii insa mananca si cand sunt fericiti, la petreceri sau la nunti, nu numai atunci cand divorteaza sau la parastase. Din nefericire, insa, mancatul emotional nu a fost definit clinic ca fiind asociat cu evenimentele fericite, desi imbuibatul nesanatos are loc si de Craciun si de Paste, nu numai atunci cand ramanem fara slujba sau fara iubit.  Asocierea mancarii cu emotia, ci nu cu starea de foame, are radacini vechi. Conexiunea adanca dintre stomacurile si creierele noastre a ajutat omenirea sa supravietuiasca atunci cand sursele de mancare erau putine (si de-a lungul istoriei au fost), in prezent insa depasindu-si utilitatea si ajungand sa contribuie la problemele omului modern, cum ar fi obezitatea.  In copilaria timpurie, copiilor li se ofera de multe ori mancare, in loc de confort emotional. Cand sunt sugari, ei pot plange din multe motive (colici, scutece murdare, eruptie dentara etc) i

 De ce ne simțim nostalgici?  Există mai multe teorii care încearcă să explice de ce simțim nostalgia. Una dintre aceste teorii este că nostalgia este o formă de reglare emoțională, prin care încercăm să ne îmbunătățim starea emoțională prezentă prin aducerea aminte de momente plăcute din trecut. O altă teorie sugerează că nostalgia ne ajută să ne simțim conectați la trecutul nostru și să ne dăm seama de progresul pe care l-am făcut de atunci. Nostalgia este o emoție puternică de dorință sau de dorință de a reveni la o perioadă din trecut, care este asociată cu o perioadă plăcută sau cu o amintire pozitivă. Aceasta poate fi declanșată de o varietate de factori, cum ar fi un obiect, o melodie, un miros sau un loc, care amintesc de o experiență din trecut. Un aspect neobișnuit și unic despre nostalgia este faptul că poate fi utilizată ca o resursă emoțională pentru a crește stima de sine și a îmbunătăți starea de spirit. Cercetările arată că nostalgia poate avea efecte benefice asupra să

  De ce ne simțim nostalgici? Există mai multe teorii care încearcă să explice de ce simțim nostalgia. Una dintre aceste teorii este că nostalgia este o formă de reglare emoțională, prin care încercăm să ne îmbunătățim starea emoțională prezentă prin aducerea aminte de momente plăcute din trecut. O altă teorie sugerează că nostalgia ne ajută să ne simțim conectați la trecutul nostru și să ne dăm seama de progresul pe care l-am făcut de atunci. Nostalgia este o emoție puternică de dorință sau de dorință de a reveni la o perioadă din trecut, care este asociată cu o perioadă plăcută sau cu o amintire pozitivă. Aceasta poate fi declanșată de o varietate de factori, cum ar fi un obiect, o melodie, un miros sau un loc, care amintesc de o experiență din trecut. Un aspect neobișnuit și unic despre nostalgia este faptul că poate fi utilizată ca o resursă emoțională pentru a crește stima de sine și a îmbunătăți starea de spirit. Cercetările arată că nostalgia poate avea efecte benefice asupra să

Se pare ca atunci cand nu dormim suficient, nu mai putem interpreta foarte eficient emotiile celorlalti si lucrurile incep sa ni se para mai ciudate. Un studiu de la Universitatea din Berkeley a aratat ca atunci cand dormim foarte putin, ne pierdem abilitatile de a interpreta corect emotiile celorlalti si de a citi expresiile faciale. Acest lucru este deosebit de important, deoarece felul in care interpretam emotiile celorlalti determina interactiunea cu ei. Insomnia este un flagel al omului modern, doua treimi dintre tarile dezvoltate suferind de aceasta tulburare. Rezultatele cercetarilor au aratat ca atunci cand oamenii sunt lipsiti de somn, creierele lor nu au mai putut interpreta corect anumite emotii si nu au mai distins intre expresiile faciale. Insula anterioara si cortexul cingulat anterior- doua regiuni responsabile cu emotiile - observate cu ajutorul imageriei prin rezonanta magnetica nucleara functionala (IRMf) au ramas neactivate. Astfel participantii la studiu au perceput

Prosopagnosia, este o afectiune neurologica care afectează capacitatea unei persoane de a recunoaște si a-si aminti fețele. Oamenii cu prosopagnosie pot avea dificultăți in recunoașterea feței familiare, chiar si a celor de prieteni apropiați si membrii ai familiei. De asemenea, pot avea dificultati in distingerea intre diferite expresii faciale sau interpretarea semnalelor emoționale din expresiile faciale. Prosopagnosia poate fi dobândită prin leziuni cerebrale, cum ar fi cele provocate de un accident vascular cerebral sau traumatism cranian, sau poate fi congenitală, ceea ce înseamnă ca o persoană se naște cu această afecțiune. Poate varia in severitate de la usoara la severa si poate afecta oamenii diferit. Unele persoane cu prosopagnosie pot depinde de alte semne pentru a identifica oamenii, cum ar fi hainele sau coafura, in timp ce altele pot avea dificultăți in recunoașterea chiar si a acestor indicii. Momentan nu există un remediu pentru prosopagnosie, dar există câteva strateg