Psiholog DIANA NICOLESCU

Există o întrebare pe care o punem prea rar atunci când vorbim despre ADHD: dacă nu este vorba doar despre un creier care funcționează prost, ci și despre un creier care funcționează altfel într-un mediu pentru care nu a fost „proiectat”? Nu în sensul că evoluția ar fi proiectat creierul uman după un plan și apoi ar fi uitat să actualizeze software-ul. Evoluția nu lucrează așa. Dar selecția naturală favorizează, de-a lungul generațiilor, combinații de trăsături care cresc șansele de supraviețuire și reproducere într-un anumit mediu. Problema este că mediul se poate schimba mult mai repede decât genele. Creierul uman este rezultatul unei istorii evolutive de sute de mii de ani, în care oamenii au trăit în grupuri mici, au căutat hrană, au urmărit prăzi, au evitat prădători, au explorat teritorii, au reacționat la schimbări rapide și au dormit în condiții foarte diferite de cele ale unui apartament urban. Agricultura are aproximativ 10.000–12.000 de ani. Școala obligatorie modernă are câ...

  Am ADHD și am avut probleme cu somnul mult înainte să știu că am ADHD. De-a lungul anilor am încercat tot felul de metode ca să adorm. Unele au funcționat o vreme, altele deloc. Dar a existat ceva constant: nu prea puteam să adorm în liniște deplină. Aveam nevoie de un sunet în cameră. Radio deschis. O emisiune. Televizorul. Orice zgomot suficient de constant încât să umple liniștea. Și îmi amintesc ceva care mi s-a părut întotdeauna puțin paradoxal. Când eram cu copiii și ei râdeau zgomotos, se bucurau la un film sau se jucau ceva și făceau gălăgie, pentru mine era, literalmente, music for my ears. Mă liniștea. Uneori adormeam lângă ei pe canapea tocmai în mijlocul acelui zgomot. Și apoi copiii observau că am adormit. Se făcea liniște. Și eu mă trezeam. Nu e o metaforă. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori. Copiii: „Șșșș, mama a adormit!” Mama: se trezește instant. La vremea aceea nu aveam o explicație pentru asta. Acum am una posibilă, dar nu una suficient de simplă încât să spun...