OMG, am ramas fara mobil! Ce e nomofobia?

Nomofobia este o tulburare psihica etichetata astfel de catre o organizatie britanica, in 2008. Ea se refera la anxietatea resimtita de utilizatorii care raman fara telefoane mobile (de aici si numele de no-mobile-phone phobia). Cercetarile au gasit ca peste jumatate dintre utilizatorii de telefoane mobile au devenit anxiosi atunci cand au ramas fara baterie, si-au pierdut telefonul sau au ramas fara semnal. Aceasta anxietate duce la niveluri de concentrare scazute si tensiune arteriala ridicata.

Teama de a fi decontectat de la viata sociala virtuala, se explica si din cauza faptului ca majoritatea am transferat atentia si emotiile aferente relatiilor apropriate catre cele virtuale. Astfel, oamenii au ajuns sa isi verifice telefoanele celulare in jur de 110 ori pe zi (intre 80-150), cu o frecventa ridicata seara, o data la 6 secunde.

La nivel evolutionist, pierderea obiectului care il conecteaza pe utilizator la o intreaga lume virtuala se explica prin frica de marginalizare sau alienare. Excluderea sociala este o ruptura sociala, o detasare de un anumit grup sau relatii sociale. Sansele oamenilor de a supravietui in timpuri ancestrale au crescut in momentul in care au format grupuri inchegate pe baza cooperarii reciproce. Pe de alta parte, oamenii au supravietuit datorita faptului ca au inceput sa adune si sa foloseasca in beneficiul lor informatia despre mediul inconjurator. Un om neinformat este un om care se poate arunca orbeste in fata pericolului. Asadar, este inscris in codul nostru genetic sa fim avizi dupa informatie, pentru a ne diminua anxietatea in fata necunoscutului, si sa o discernem pe cea relevanta proximal (daca ceva se intampla aproape de mine e important).

Extrapolând, pierderea obiectului, care pe de-o parte ii confera individului senzatia ca apartine unui grup si pe de alta ii ofera informatie considerata vitala, poate duce la un nivel de anxietate ridicat. Totuși, nu se poate vorbi de o dependenta in sensul strict al cuvantului, dar potentialul exista. O dependenta adevarata implica o toleranta crescuta a substantei utilizate (precum droguri sau alcool), asadar e nevoie de un uz din ce in ce mai ridicat pentru a obtine efectul dorit.

Tehnologiile moderne (tablete, smartphone etc.) pot fi adictive pentru ca sunt psihoactive, in sensul in care iti pot altera starea de spirit si uneori pot oferi sentimente placute.

Cum putem controla impulsul de a ne verifica telefonul de 110 pe zi? 

Reducerea frecvenței verificării telefonului poate fi abordată prin diverse strategii. Un prim pas este conștientizarea și înțelegerea motivelor din spatele acestei verificări frecvente. Apoi, poți încerca următoarele:

1. Stabilește limite de timp: Planifică momente specifice în zi în care să verifici telefonul. Evită verificările impulsivie și aleatorii.

2. Dezactivează notificările inutile: Redu numărul de notificări pentru a evita distragerile constante.

3. Implementează pauze digitale: Alocă perioade în timpul zilei în care să nu utilizezi telefonul deloc.

4. Încurajează interacțiunea socială în persoană: În loc să comunici prin mesaje, încurajează întâlniri față în față.

5. Gândește-te la consecințe: Reflectă asupra impactului verificării constante si asupra stării tale de bine și relațiilor.

Constientizati de fiecare data cand puneti mana pe telefon, astfel incat verificarea acestuia sa nu mai fie un automatism, nu raspundeti de fiecare data cand face bip, inchideti telefonul incepand cu o anumita ora, seara, fiti disciplinat (nu raspundeti cand acordati timp copiilor, conduceti masina, sunteti intr-o intalnire, beti o cafea cu un prieten, sunteti la cinema).

Un An Nou... acelasi tu! Sau poate nu, ca esti deosebit!

Ti-ai facut lista de Rezolutii de Anul Nou? 
Excelent, inseamna ca te-ai consultat in grup, pentru ca in limba romana cuvantul rezolutie inseamna hotarare luata in urma unei dezbateri colective, rezolvare pe care cel in drept o da unei cereri sau un numar de linii ce pot fi afisate intr-un spatiu egal cu inaltimea ecranului. 
Asadar, dupa congresul cu amicii, recomandarea este sa iti dozezi entuziasmul, pentru ca probabil vei esua. Sau poate nu, ca esti deosebit. Cati si-au facut rezolutii de Anul Nou, sperand ca de la 1 ianuarie sa fie alte persoane? Peste 50% dintre oameni fac liste cu rezolutii (decizii, hotarari) de Anul Nou si cam 80% esueaza pentru ca rezolutiile nu sunt realiste, nici asteptari si nici ca scopuri.

Imi pare rau sa va stric buna-dispozitie si optimismul, alimentate de licoarea bahica si atmosfera de basm de la tv, dar cel mai probabil veti ramane aceeasi persoana, cu aceleasi metehne: veti fuma la fel de mult, veti bea la fel de mult si veti ramane supraponderali. Sa va explic. Obiceiurile pe care le aveti deja sunt amintiri care leaga o situatie de un comportament, pe care doriti sa il performati. Daca iti reamintesti mai repede ce ai de facut, decat iti ia sa te gandesti la ce ai de facut, felicitari: deja ai un obicei. A incerca sa schimbi gandul "Nu fuma!", de pilda, nu face decat sa il intareasca. Un prim pas ar fi sa incercam sa ne gandim la acel comportament in mod constient, ca sa il putem scoate din sfera automatismelor. Multi dintre noi fumam sau mancam fara sa ne gandim la actul in sine.
Asadar ca sa iti formezi un nou obicei, trebuie sa existe putina competitie intre rutina si ceva neasteptat. Pentru ca obiceiurile sunt amintiri, ele sunt regasite in memorie in mod automat. Acest lucru insemnand ca al nostru creier se activeaza automat tocmai pentru ca esti intr-o situatie care necesita ca obiceiurile sa intre automat in functiune.

Un exemplu pentru cum se formeaza un obicei este invatarea notiunilor de matematica de baza. Toate sunt similare (implica aceleasi numere), dar necesita raspunsuri diferite. Asadar s-ar putea sa ai nevoie de luni sau chiar ani pentru a forma un obicei nou. Atunci cand actionezi din obicei, care actioneaza din memorie, folosesti paradoxal ceea ce ai folosit in situatii trecute, intarind de fapt obiceiul de care vrei sa scapi. Cu cat vechiul obicei este mai placut (fumat, baut, mancat), cu atat ne va fi mai greu sa scapam de el, pentru ca pe langa automatism, vechiul obicei vine si cu placere, ceea ce va ingreuna procesul de a-l schimba. Obiceiurile nu se schimba, ele sunt inlocuite. Asta inseamna ca vechea amintire a comportamentului va fi rechemata din memorie si va fi prezenta ca o optiune pentru creierul tau, daca nu creezi amintiri competitive. Asadar, pentru fiecare situatie pe care vrei sa o schimbi, este important sa construiesti un obicei nou care sa intre in competitie cu cel vechi, fortand sistemul de obiceiuri sa actioneze intr-o actiune diferita.

 Aceasta se datoreaza sindromului falsei sperante, ceea ce inseamna ca rezolutiile sau dorintele sunt nerealiste si nealiniate cu viziunea interna a decidentului. Acest principiu se reflecta in felul in care facem, de pilda, afirmatii pozitive. Atunci cand facem afirmatii pozitive despre noi insine si in care noi nu credem cu adevarat, nu doar ca aceste afirmatii nu functioneaza, dar si dauneaza stimei de sine.

In principiu, sunt doua probleme cu Rezolutiile (Deciziile) de Anul Nou. 
In primul rand, sunt formulate foarte abstract, in timp ce schimbarea comportamentala implica o formulare precisa si specifica. Trebuie asadar sa te angajezi in comportamente specifice in anumite momente. Apoi, deseori iti concentrezi rezolutiile pe comportamente pe care doresti sa le opresti. Dar sistemul de obiceiuri nu poate invata sa nu faca lucruri. Poate invata comportamente pe care urmeaza sa le faci, deci concentrarea trebuie sa se axeze pe ce vei face si nu pe ce ai facut. In loc să adaugi lucruri noi în listă pentru noul an, încearcă rezoluții negative. Adică, elimină ceva din viața ta. De exemplu, renunță la a amâna lucrurile și vei vedea că deja te simți mai eliberată. În fond, adăugând prin scădere!"
Aceste rezolutii de a nu mai dori sa faci in viitor ceva ce faci in prezent, sunt denumite rezolutii negative, tocmai pentru ca se concentreaza pe comportamentul pe care doresc sa il opresc (negativ) si care este deja un obicei (automatism) care este conditionat de mediu. Pe masura ce ne gandim la comportamentul indezirabil, se creeaza un paradox, de aceea acel comportament va ramane activ in mintea ta. Putem incerca sa gandim in legatura cu ce vrem sa schimbam in termeni pozitivi, de introducere a unui nou comportament, care, in timp sa il inlocuiasca, natural, pe cel vechi. 

De pilda: "Rezoluția mea negativă pentru anul nou? Să renunț la a mai amâna lucrurile. Asta înseamnă că nu voi mai amâna să renunț la amânare! Funcționează în felul următor: de fiecare dată când încep să amân, îmi amintesc că am jurat să mă opresc. Cu cât încerc să ocolesc asta, cu atât îmi dau seama că deja sunt prinsă în propriul joc de cuvinte. Un paradox amuzant al rezoluției negative!" 

Concentrându-ne prea mult pe ceea ce vrem să evităm, putem întări involuntar acel comportament. Este precum atunci când îți spui să nu te gândești la ceva și, inevitabil, acel lucru devine dominant în mintea ta. Art Markman abordează astfel de fenomene, subliniind puterea modului în care ne formulăm gândurile și obiectivele.

Despre schimbari, in cartea lui Art Markman, Smart Thinking.

Cu ce te-ar diagnostica un psihiatru daca ai fi in Zimbabwe sau Coreea....

Solastalgia este un neologism care descrie o formă de suferință mentală sau existențială cauzată de schimbările de mediu.

Hikikomori este un cuvânt pe care japonezii îl folosesc pentru un fenomen social, în care adolescenții sau adulții caută forme extreme de izolare. Ijime (hărțuiala) e o forma de bullying extrem în Japonia.

Kufungisisa, shenjing shuairuo, Hwabyung, taijin kyofusho, khyal cap, sindromul dhat, amafufuyana, uppgivenhetssyndrom sunt tulburări psihice determinate cultural, întâlnite numai în anumite părți ale lumii. 

Kufungisisa este o boală mintală corelată cu depresia și anxietatea și care înseamnă “gândești prea mult”; ea este întâlnită și diagnosticată ca atare în Zimbabwe.

Shenjing shuairuo este o boala diagnosticată de Societatea Chineză de Psihiatrie și este o neurastenie întâlnită în China. 

Hwabyung e găsită în Coreea și se manifestă numai atunci când oamenii sunt incapabili să își înfrunte furia apărută în cazul unei situații socotită injustă.

Taijin kyofusho sau sindromul TKJ este o boală mintală întâlnită în Japonia și este o frică intensă față de relațiile interpersonale. 

Khyal cap este o tulburare mintală întâlnită în Cambogia sau la cetățenii cambogieni stabiliți în alte țări și înseamnă “atacul vântului”. Se manifestă cu amețeală, atacuri de panică, tinitus, palpitații.

Sindromul dhat este frica de a pierde sperma, întâlnit în culturile din continentul subindian. Este asociat cu anxietate și disforie. 

Amafufuyana este întâlnită în Africa de Sud și are caracteristicile schizofreniei. 

Uppgivenhetssyndrom este o tulburare întâlnită în țările scandinave, înseamnă “sindromul resemnării” și este un sindrom disociativ care induce o stare catatonică. În 2006 a fost diagnosticată oficial ca boală mintală.

Stiati care sunt cele mai rare boli mintale?

 

1. Sindromul Alice în Țara Minunilor (Alice in Wonderland Syndrome): O tulburare care distorsionează percepția timpului și dimensiunilor, generând iluzii de mărire sau micșorare a obiectelor și a propriei persoane.

2. Sindromul Capgras: Persoana afectată crede că oamenii din jurul lor, inclusiv membrii familiei, au fost înlocuiți de impostori, deși aceștia arată și acționează la fel ca înainte.

3. Sindromul Cotard: Cunoscut și sub numele de "iluzia morții", acest sindrom determină individul să creadă că este mort, inexistent sau că organele lor au dispărut.

4. Sindromul Fregoli: O tulburare în care persoana afectată crede că diferite persoane sunt, de fapt, aceeași persoană care se transformă și încearcă să îi urmărească sau să le evite.

5. Sindromul Stendhal: O reacție psihosomatică la opere de artă sau la frumusețe copleșitoare, manifestându-se prin amețeală, palpitații și halucinații.

6. Sindromul Ondine: Cunoscut și sub denumirea de hipoventilație centrală congenitală, este o afecțiune rară care afectează controlul automat al respirației în timpul somnului.

7. Sindromul Pica: Un comportament în care oamenii consumă obiecte care nu sunt alimente, cum ar fi păr, hârtie sau mătase.

8. Tulburarea de depozitare a obiectelor (Hoarding Disorder): O nevoie persistentă de a colecta și a păstra obiecte, chiar dacă acestea sunt inutile și ocupă spațiu excesiv în casă.

9. Sindromul Münchausen: Persoana simulează sau provoacă intenționat simptome medicale pentru a primi atenție medicală sau simpatie.

10. Sindromul Münchausen prin procură: O formă a sindromului Münchausen în care o persoană își rănește sau își îmbolnăvește intenționat copilul pentru a atrage atenția asupra sa în calitate de îngrijitor.

11. Khyal Cap: O tulburare în care o persoană crede că capul său este prea ușor sau poate zbura, ceea ce poate duce la comportamente bizare și anxietate legate de această credință.

12. Kufungisisa: O formă de anxietate culturală recunoscută în Zimbabwe, caracterizată prin gânduri obsesive și compulsiuni asociate cu anxietatea și stresul.

13. Clinical Lycanthropy: O tulburare rară în care o persoană crede că se poate transforma într-un animal, adesea într-un lup sau altă creatură.

14. Diogenes Syndrome: Caracterizată prin auto-neglijare severă, această tulburare determină persoanele afectate să ignore igiena personală, să acumuleze gunoaie și să trăiască în condiții extreme de murdărie.

15. Apotemnophilia: Cunoscută și sub numele de "body integrity identity disorder" (BIID), această tulburare face ca indivizii să aibă o dorință persistentă de a deveni amputați, deși nu există o cauză medicală.

16. Alien Hand Syndrome: O tulburare rare în care o mână a unei persoane acționează independent și aparent fără controlul conștient al individului, deseori apărând ca și cum ar avea o voință proprie.

17. Paris Syndrome: O tulburare psihologică în care turiștii care vizitează Paris experimentează simptome psihosomatice, anxietate sau halucinații, adesea ca rezultat al discrepanțelor dintre așteptările romantice și realitatea orașului.

Cat de social media informat esti? De la Ghosting la Love Bombing.

 Cat de social media informat esti? 

De la Ghosting la Love Bombing. Nu stiu sa le traduc pe toate ca sa “facă” sens. 

1. Ghosting: Renunțarea bruscă la comunicare fără explicații, lăsând pe altcineva în incertitudine.

2. Orbiting: Menținerea unei conexiuni pe rețelele sociale fără a interacționa activ, creând o prezență la distanță.

3. Breadcrumbing: Trimiterea de mesaje flirtante sau sugestive fără intenția de a avea o relație semnificativă.

4. Gaslighting: O tactică manipulatoare în care cineva încearcă să cultive îndoieli în mintea unei persoane, punând la îndoială memoria, percepția sau sănătatea lor mintală.

5. Catfishing: Crearea unei identități online false pentru a înșela alții, adesea în scopuri romantice.

6. Stashing: Păstrarea partenerului în secret într-o relație, fără a-i prezenta prietenilor sau familiei.

7. Submarining: Reapariția în viața cuiva după ghosting, fără nicio explicație.

8. Phubbing: Ignorarea cuiva într-un context social prin concentrarea asupra telefonului.

9. Roaching: Ascunderea faptului că cineva întreține relații romantice cu mai multe persoane în același timp.

10. Cushioning: Menținerea unor opțiuni romantice alternative în timpul unei relații, pentru a atenua impactul în cazul în care relația actuală se încheie.

11. Benching: Menținerea cuiva în rezervă ca o potențială relație romantică fără a te implica complet.

12. Haunting: Aflarea informațiilor despre cineva pe rețelele sociale după ce o relație s-a încheiat.

13. Thirst Trap: Postarea de imagini sau conținut provocator online pentru a atrage atenție sau complimente.

14. Love Bombing: Copleșirea cuiva cu afecțiune și atenție excesive în stadiile incipiente ale unei relații.

Ce inseamna orbiting in contextul social media?

 "Orbiting" în contextul social media se referă la situația în care cineva păstrează o prezență online pasivă în viața cuiva, urmărindu-l pe social media, dar fără a interacționa direct cu acea persoană. Este adesea considerată o formă de observare distantă sau supraveghere pasivă.

Orbiting poate fi considerat o formă subtilă de manipulare emoțională, deoarece persoana care practică această comportare menține o conexiune virtuală, dar fără a investi activ în relația respectivă. Acest comportament poate induce confuzie sau incertitudine în persoana observată, întreținând speranțe sau întrebări despre intențiile celeilalte persoane.

Prin menținerea unei prezențe online fără a interacționa direct, individul care practică orbiting poate exercita o formă de control asupra celuilalt, fără a-și dezvălui în totalitate intențiile sau sentimentele. Aceasta poate crea un sentiment de neliniște sau frustrare în persoana observată, alimentând întrebări legate de statutul relației și menținând o dinamică de putere asimetrică.

Un psihoterapeut abordează problema orbitingului printr-un proces terapeutic centrat pe pacient. Iată câteva abordări generale:

1. Explorarea Sentimentelor: Terapeutul poate încuraja pacientul să exploreze și să exprime deschis sentimentele asociate cu experiența de orbiting. Identificarea și înțelegerea acestor emoții pot ajuta la gestionarea lor.

2. Limitarea Consumului de Social Media: Terapeutul poate discuta despre posibilitatea de a limita sau de a regla timpul petrecut pe platformele de socializare pentru a reduce impactul negativ al orbitingului asupra stării emoționale.

3. Promovarea Autonomiei și Autenticității: Terapeutul poate lucra cu pacientul pentru a sprijini dezvoltarea unei autonomii emoționale și pentru a promova autenticitatea în relații. Acest lucru poate implica stabilirea limitelor clare și așteptărilor sănătoase în interacțiunile online.

4. Îmbunătățirea Stimei de Sine: Terapeutul poate ajuta pacientul să-și dezvolte și să-și întărească stima de sine, concentrându-se pe calitățile și valorile personale, independente de validarea din partea altora pe social media.

5. Dezvoltarea Abilităților de Comunicare: Îmbunătățirea abilităților de comunicare poate fi un alt aspect important al terapiei. Astfel, clientul poate să-și exprime nevoile, așteptările și limitele în relațiile online și offline.

Orbitingul poate avea impacturi semnificative asupra stării emoționale și relaționale a unei persoane. Iată câteva moduri în care acest comportament poate afecta:

1. Stres și Neliniște Emoțională: Persoana care este orbitată poate experimenta stres și neliniște emoțională din cauza incertitudinii legate de intențiile celeilalte persoane și a lipsei de claritate în relația lor.

2. Scăderea Stimei de Sine: Persistența într-o situație de orbiting poate duce la o scădere a stimei de sine, deoarece persoana orbitată poate începe să se întrebe de ce nu este suficient de importantă sau demnă de interacțiune directă.

3. Confuzie în Relații: Orbitingul poate genera confuzie în dinamica relațională și poate complica comunicarea, făcând dificilă înțelegerea reală a statutului relației.

4. Impactul Asupra Relațiilor Reale: Concentrarea excesivă pe orbiting poate afecta relațiile reale, reducând disponibilitatea emoțională și afectivă pentru alți oameni din viața cuiva.

5. Dependență de Validarea Online: Orbitingul poate contribui la dezvoltarea unei dependențe de validarea online, unde individul își măsoară în mare măsură valoarea și importanța în funcție de reacțiile și prezența pe social media.

Este important să abordăm aceste situații cu sensibilitate și să recunoaștem că impactul poate varia în funcție de personalitatea, contextul și resursele emoționale ale fiecărei persoane. În cazul unor dificultăți semnificative, se poate considera utilă implicarea în terapie pentru a gestiona și aborda aceste aspecte.