Creierul nu e interesat de adevar, e interesat de pericole
Creierul tău nu e terapeutul tău, e bodyguardul tău. Nu stă să contemple subtilități și adevăruri. Scanează după pericole, apucă o bâtă imaginară și se pregătește de război psihologic. De asta un atac la reputație se răspândește de șase ori mai repede decât adevărul (conform acelui studiu terifiant de la MIT despre Twitter). Informațiile false — mai ales cele care miros a scandal sau pericol — activează circuitele noastre străvechi de supraviețuire. Creierul rațional ia o pauză de cafea, iar amigdala dă petrecerea panicii. Pe scurt: Adevărul e lent. Pericolul e viral. Creierul nostru a evoluat în savană, nu pe rețelele sociale. Pe atunci, să confunzi un băț cu un șarpe era neplăcut; dar să confunzi un șarpe cu un băț era fatal. Așa am ajuns la: Preluarea de către amigdala: Emoțiile anulează logica. Auzi un zvon? Creierul reacționează ca și cum ar fi adevărat — pentru că ar putea fi. Biasul negativității: Mintea păstrează veștile proaste ca un colecționar compulsiv. Veștile bune? T...