De ce testele proiective nu sunt relevante

În domeniul psihologiei, testele proiective au fost utilizate de-a lungul timpului pentru a evalua personalitatea și emoțiile indivizilor. Printre cele mai cunoscute teste proiective se numără testul arborelui, testul familiei și testul Rorschach. Cu toate acestea, relevanța și utilitatea acestor teste sunt din ce în ce mai contestate, în special în lucrul cu copiii cu probleme sau deficit intelectual. Sa vorbim de ce testele proiective nu sunt considerate relevante și de ce este esențial să ne bazăm pe metode mai riguroase și validate științific.

Testele proiective sunt tehnici de evaluare psihologică care presupun că persoanele proiectează aspecte ale propriei personalități, emoții și conflicte interne în răspunsurile lor la stimuli ambigui. Testul arborelui, de exemplu, solicită participanților să deseneze un copac, iar interpretarea desenului este utilizată pentru a deduce informații despre personalitatea și starea emoțională a individului. Testul familiei implică desenarea unei familii, iar interpretarea acestuia vizează relațiile și dinamica familială percepută de participant.

Una dintre cele mai mari critici aduse testelor proiective este lipsa de validitate și fidelitate. Validitatea se referă la măsura în care un test măsoară ceea ce își propune să măsoare. În cazul testelor proiective, nu există dovezi concludente că aceste teste oferă o evaluare precisă a personalității sau a stării emoționale a individului. Fidelitatea se referă la consistența rezultatelor unui test în timp. Rezultatele testelor proiective pot varia semnificativ de la un moment la altul, chiar și atunci când sunt administrate aceleași persoane.

Interpretarea testelor proiective este extrem de subiectivă și depinde în mare măsură de experiența și perspectivele evaluatorului. Aceasta subiectivitate poate duce la erori de interpretare și la concluzii inexacte. De exemplu, un desen simplu și naiv al unui copac realizat de un copil poate fi interpretat diferit de doi psihologi diferiți, ceea ce ridică probleme serioase de consistență și obiectivitate.

Testele proiective nu se bazează pe teorii psihologice solide și validate științific. Multe dintre interpretările asociate acestor teste provin din speculații și nu din cercetări empirice. Acest lucru le face inadecvate pentru evaluarea copiilor cu probleme sau deficit intelectual, unde este crucială utilizarea unor metode de evaluare bazate pe dovezi.

În lucrul cu copiii cu probleme sau deficit intelectual, este esențial să se utilizeze evaluări precise și obiective pentru a înțelege corect nevoile și dificultățile lor. Testele proiective, cu subiectivitatea și lipsa lor de validitate, nu pot oferi informații fiabile necesare pentru a elabora planuri de intervenție eficiente.

Există numeroase instrumente de evaluare validate științific care pot oferi o înțelegere mai clară și mai exactă a problemelor și capacităților copiilor. Teste standardizate, cum ar fi testele de inteligență și scalele de evaluare comportamentală, sunt bazate pe cercetări ample și oferă date concrete care pot fi utilizate pentru a ghida intervențiile terapeutice și educaționale.

Utilizarea testelor proiective poate duce la concluzii eronate și stigmatizare. De exemplu, un copil care desenează o familie într-un mod neconvențional poate fi greșit etichetat ca având probleme emoționale severe, când, în realitate, desenul poate reflecta doar creativitatea sau stilul său personal de desen.

Testele proiective, cum ar fi testul arborelui și testul familiei, nu sunt relevante și adecvate pentru evaluarea copiilor cu probleme sau deficit intelectual. Lipsa de validitate și fidelitate, subiectivitatea interpretării și lipsa unei baze științifice solide fac aceste teste inadecvate pentru utilizarea clinică. Este esențial să ne bazăm pe metode de evaluare validate științific, care oferă date precise și obiective, pentru a putea dezvolta intervenții eficiente și a susține dezvoltarea sănătoasă a copiilor. 

Despre testul Raven si efectul Flynn

Testele de inteligență, cum ar fi testul Raven, sunt adesea folosite pentru a evalua capacitățile cognitive ale copiilor. Dar ce înseamnă cu adevărat un scor mic la testul Raven și cum poate acesta să se îmbunătățească în câțiva ani? În acest articol, vom explora cum inteligența copiilor poate evolua și de ce un scor mic la un test Raven nu ar trebui să fie considerat o etichetă definitivă a potențialului lor intelectual.

Testul Raven este unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru măsurarea inteligenței non-verbale și a abilităților de raționament abstract. Cu toate acestea, ca orice test, acesta are limitările sale. Un scor mic la testul Raven nu reflectă neapărat capacitatea reală a copilului de a învăța, de a se adapta și de a excela în diverse domenii ale vieții.

Creierul uman este extrem de plastic, în special în copilărie și adolescență. Această plasticitate permite abilităților cognitive să se dezvolte și să se îmbunătățească în timp, în funcție de stimulii și experiențele la care este expus copilul. Studiile arată că abilitățile cognitive nu sunt fixe și pot fi influențate pozitiv prin intervenții educaționale adecvate și medii stimulative.

Un copil care obține un scor mic la testul Raven poate vedea o îmbunătățire semnificativă a IQ-ului său în câțiva ani prin accesul la o educație de calitate și stimulare cognitivă constantă. Activitățile care implică rezolvarea de probleme, lectura, jocurile logice și chiar activitățile artistice contribuie la dezvoltarea abilităților cognitive. Suportul familial și îndrumarea profesorilor joacă, de asemenea, un rol crucial în acest proces.

Mediul în care crește un copil poate influența în mod semnificativ dezvoltarea inteligenței. Accesul la resurse educaționale, o nutriție adecvată, un mediu familial stabil și stimulativ, precum și oportunitățile de a interacționa cu colegi și profesori, pot contribui la creșterea IQ-ului. Copiii care trăiesc în medii defavorizate pot avea inițial scoruri mai mici, dar cu intervenții adecvate, aceștia pot recupera și chiar depăși aceste diferențe.

Efectul Flynn, descoperit de James R. Flynn, se referă la creșterea semnificativă a scorurilor IQ medii de la o generație la alta, observată în multe părți ale lumii pe parcursul secolului 20. Acest efect sugerează că IQ-ul nu este doar o trăsătură fixă, determinată genetic, ci poate fi influențat de factori de mediu, cum ar fi educația, nutriția, complexitatea mediului înconjurător și accesul la informație.

Un scor mic la testul Raven nu ar trebui să fie considerat un verdict final asupra potențialului intelectual al unui copil. Creierul uman este capabil de o dezvoltare și adaptare remarcabilă, iar intervențiile educaționale și un mediu stimulativ pot contribui semnificativ la creșterea IQ-ului. Efectul Flynn demonstrează că inteligența poate fi influențată pozitiv de îmbunătățirile educaționale și de mediu, subliniind importanța de a nu eticheta copiii pe baza unui singur test.

Este esențial să recunoaștem că fiecare copil este unic și are propriul său ritm de dezvoltare. În loc să ne concentrăm pe scorurile inițiale la teste precum Raven, ar trebui să investim în educația de calitate, stimularea cognitivă și suportul emoțional, asigurând astfel un viitor mai bun pentru toți copiii.

Nu persoana este problema, ci problema este problema

Sa presupunem ca, peste noapte, s-a intamplat un miracol si problema ta a fost rezolvata. Cum vei sti ce s-a intamplat? Care ar fi primul lucru pe care il vei observa si care iti va spune ca ceva este diferit? Aceasta intrebare, desi pare simpla la prima vedere, contine, in raspunsul pe care il vei da, rezolvarea problemei tale, indiferent de natura ei. In Psihoterapia Scurta Colaborativa Orientata pe Resurse si Solutii, intrebarea miracol este o unealta extrem de folositoare pentru ca ajuta clientii sa isi propuna scopuri atunci cand se simt blocati.

Atunci cand o persoana ia decizia de a suna un psihoterapeut, pentru ca simte ca isi poate imbunatati viata, aceasta este manata de dorinta de schimbare. Schimbarile sunt bune, pentru ca ele inseamna evolutie, revolutie sau uneori rezolutie. Dar nicio psihoterapie nu iti promite miracole, pentru ca acestea nu exista. Exista insa capacitatea aproape nelimitata a omului de a gasi solutii la propriile lui probleme.

O resursa folosita frecvent este transformarea exceptiilor in solutii. De exemplu: Ma cert tot timpul cu sotul meu devine Ma cert uneori cu sotul meu, pentru ca atunci cand dorm, mananc, muncesc sau sunt la film nu ma cert cu sotul meu. Exista, asadar, momente, exceptii, in care cei doi soti nu se cearta si acele momente de exceptie trebuie cautate si amplificate.

Nu de putine ori auzim oamenii, atunci cand fac referire la altcineva, spunand ca aceea este o persoana problema, ca au un copil problema sau un sot problema. Oamenii nu sunt probleme, ei pot avea probleme, iar cele mai multe sunt rezolvabile mai usor decat ne inchipuim, atat timp cat exista dorinta de schimbare si motivatie. 

Intr-un cuplu, de pilda, apar discrepante in comunicare si din cauza argumentelor circulare, cuplul intrand astfel intr-un impas. Un astfel de argument circular este urmatorul: sotia isi bate sotul la cap pentru ca bea, iar sotul bea pentru ca il bate sotia la cap. Pentru rezolvarea acestui impas este important ca unul dintre parteneri sa rupa cercul vicios, fara sa astepte neaparat ca celalalt sa se schimbe primul. Pentru ca orice schimbare, oricat de mica, va atrage dupa sine o alta schimbare.

Psihoterapia scurta orientata pe resurse si solutii se concentreaza pe punctele forte, competentele si posibilitatile clientilor, spre deosebire de alte terapii care se ocupa de deficientele, slabiciunile si limitarile lor. Asadar, modul de lucru se bazeaza mai degraba pe puterile clientilor, acestia realizand cu usurinta ce au castigat de pe urma terapiei, fapt ce va duce la un sentiment crescut de control si o stima de sine ridicata.

Si tine minte, nu persoana este problema, ci problema este problema! 

Articol aparut in ziarul Puterea in 26-02-2014.