Psiholog DIANA NICOLESCU - Cabinet de Psihoterapie

 D Deşi ne place să credem că suntem raţionali şi acţionăm pe baza unor calcule dominate de echilibrul Nash şi a jocurilor de sumă nulă, suntem, de fapt, nişte animale profund haotice, superficiale şi iraţionale. Nicholas Taleb este un epistemolog/ matematician/ filosof/ profesor de ingineria riscului care a scris o carte numită „Lebăda Neagră”. Lebedele negre sunt evenimentele rare cu impact maxim, care depind de observator: „ce poate fi o surpriză -eveniment rar - pentru un curcan nu este un eveniment rar pentru măcelar, sau ce a fost un eveniment rar, o lebădă neagră, pentru victimele din 11 Septembrie nu a fost o lebădă neagră pentru terorişti”. Taleb zice că tripleta care ne guvernează vieţile este compusă din raritate, impact extrem şi predictibilitate retrospectivă. Cum adică predictibilitate retrospectivă? Ce fel de predictibilitate este aceea dacă nu e perspectivă? Simplu, nu ne dăm seama de potenţialul predictibilităţii decât retrospectiv. Altfel spus, după evenimentele din 1

Desi multi dintre noi avem uneori greutati in a lua decizii, abulomania este o tulburare psihica in care pacientul afectat nu poate lua decizii absolut deloc, suferind de o paralizie a analizei. Uneori, abulomania este confundata cu abulia, care este o tulburare neurologica cauzata de leziuni in zona ganglionilor bazali si a circuitului cingulat anterior, fapt ce duce la o tulburare scazuta a motivatiei, tradusa prin "lipsa de vointa". Pe de alta parte, abulomania este asociata cu anxietatea, stresul, tulburarea de personalitate de tip dependent, tulburarea obsesiv compulsiva (T.O.C.) si depresia iar uneori poate afecta in mod serios viata pacientului. Desi indecizia este un fenomen destul de frecvent, literatura stiintifica dedicata acestui subiect este oarecum limitata. O persoana, care are probleme legate de luarea de decizii, experimenteaza de fapt urmatoarele greutati: dificultate in evaluare, lipsa informatiei, nesiguranta rezultatului, amanare, viziune ingusta tip-tune

Deşi studiat îndelung în ultima sută de ani, fenomenul de deja vu încă mai stârneste un entuziasm demn de admirat în rândul celor care confundă psihologia cu parapsihologia şi astronomia cu astrologia. Ştim cu toţii că deja vu este acel sentiment de familiaritate în legătură cu ceva, în ciuda informaţiei raţionale că acea experienţă este nou-nouţă. Alţii, care lasă garda gândirii critice jos, susţin că experienţa nu e deloc nouă, şi că ai mai experimentat locul, persoana, întâmplarea într-o viaţă anterioară. Fără să am înclinaţii psihanalitice, aş dori să îl citez totuşi pe Freud care spunea că deja vu-ul se întâmplă atunci când o persoană îşi reaminteşte spontan o fantezie sau dorinţă reprimată, inconştientă. Dar pentru că este inconştienţă, conţinutul acesteia este blocat, însă sensul familiarităţii reuşeşte să răzbată şi să ne dea acea senzaţie. Nu aş putea explica exact ce este sensul familiariatatii şi cum l-am măsura în laborator, dar acum 100 de ani explicaţia părea acceptabilă.